Traditiile si superstitiile de Anul Nou sunt aproape aceleasi sau foarte asemanatoare in toata lumea crestina. Se spune astfel ca e bine sa ai pe masa crengute de vâsc, aducatoare de noroc si sa ai bani in buzunar pentru ca altfel vei fi lipsit de ei tot anul. Nu e bine sa imprumuti bani sau altceva in prima zi a anului. Trebuie sa faci mult zgomot la miezul noptii, clopoteii si pocnitorile având scop apotropaic, dar e semn rau daca stranuti in noaptea de Anul Nou. Carnea de porc si lintea mâncate de Anul Nou sunt aducatoare de noroc si tot anul iti va merge bine daca tii lumina aprinsa pâna la ziua.
Femeile nemaritate pot imprumuta o verigheta si daca o pun pe al treilea deget de la mâna stânga si o poarta in noaptea de Anul Nou isi viseaza viitorul sot. De asemenea isi pot visa ursitul daca taie o frânghie deasupra pernei pe care pun capul când se culca de Anul Nou. Nu este bine sa speli in prima zi a anului dar este bine sa faci ceva legat de ocupatia specifica pentru a-ti merge bine tot anul.
Bucurii la pachet
Vreme de mai bine de un mileniu in aproape toate tarile crestine, Anul Nou se sarbatorea odata cu Craciunul. In Tarile Române aceasta practica a fost intâlnita pâna in secolul al XIX-lea. Datorita acestui fapt in unele sate banatene sau ardelene se numeste si astazi Craciunul Mic. Totodata obiceiurile de Craciun, An Nou si Boboteaza care formeaza ciclul sarbatorilor de iarna pastreaza numeroase elemente comune, caracteristice scenariului de renovare rituala.
Revelionul contemporan este astfel un ceremonial nocturn de celebrare a mortii si renasterii simbolice a timpului si divinitatii adorate la cumpana dintre ani. Scenariul ritual care cuprinde mâncare, bautura, distractii, cum ar fi petrecerile cu masti, sunt supravietuiri ale unor orgii antice legate de marile sarbatori. Stingerea luminilor la miezul noptii sugereaza imaginea haosului iar reaprinderea lor, urmata de imbratisari si urari de sanatate si belsug, marcheaza regasirea sperantei si echilibrului.
Specific Anului Nou este Plugusorul, obicei agrar, creat dupa modelul colindelor, practicat in seara si in noaptea de Revelion si in ziua de An Nou. Ceata este de obicei alcatuita din feciori dar sunt atestate si cete mixte in care intrau fete, femei maritate si chiar oameni in vârsta. Functiile in interiorul grupului sunt bine ierarhizate dar pot fi schimbate intre ele.
Specifica este recuzita din care nu lipsesc instrumentele de facut zgomote (caldari sparte, puscoace, pârâitoare, clopote, talangi, buhaie) dar si instrumente muzicale (fluiere, vioara, cobza, acordeon), toate menite sa purifice aerul si sa indeparteze spiritele malefice. Textul este un adevarat tratat de obtinere a pâinii, evocând toate etapele pregatirii ei, de la aratul si semanatul grâului pâna la macinatul fainii si coacerea aluatului. Treptat insa textele vechi au fost invadate si partial inlocuite de texte comice privitoare la viata cotidiana.
Specifice Anului Nou sunt si alte obiceiuri cum ar fi Capra sau Sorcova, destinate in special copiilor. De asemenea copiii merg in prima zi a anului cu „Semanatul”. Obiceiul consta in recitarea unui text in timp ce in casa, in gradina, sau pe ogor se arunca seminte de secara, grâu, orez sau ovaz. Gospodinele matura aceste seminte si le arunca in grajdul vitelor.
IRINA STOICA
Comentarii