Vanati de egipteni, faraonii negri s-au retras in anul 656 i.Ch. in Nubia. In 593, Psammetic II a organizat violente incursiuni in Nubia, distrugand templele, statuile si efigiile faraonilor negri. Descoperirea vestigiilor acestora reprezinta evenimente importante din istoria arheologiei. Dupa anul 656 i.Ch., nubienii, afectati de o criza politica, au fost nevoiti sa se retraga pe pamanturile lor, intr-o alta capitala, Napata, aflata la 300 kilometri la sud de Kerma. Celelalte statui descoperite la Kerma ii reprezentau pe succesorii lor imediati.
Turistii, care nu sunt in mare numar, pot admira aceste statui din granit negru, perfect restaurate, intr-un muzeu inaugurat cu mare pompa in iarna anului 2007. Din fericire, cei care le-au spart, nu au distrus stalpii dorsali pe care se sprijina statuile suveranilor, ceea ce a permis identificarea lor. Efigiile acestora erau acoperite cu foi de aur. Fragmentele statuilor descoperite in groapa erau aranjate cu grija, semn ca preotii nubieni au facut acest lucru si nu iconoclastii. Elegantul naos din pietre pretioase si aur descoperit in 2008 pare sa fi fost victima aceluiasi gen de vandalism, structura circulara in care se afla ascunzatoarea fiind incendiata in acelasi timp, analizele cu carbon 14 confirmand acest lucru.
Cu toate astea, istoria lor nu s-a oprit aici. Dupa ce vremurile s-au linistit, resturile de lemn si aur au fost adunate si depuse de catre preoti intr-o groapa apropiata, asemenea statuilor. Au necesitat insa un tratament ritual. Se stie faptul ca regele Aspelta a trait inca 20 de ani dupa acest raid, in timp ce Psammetic II a mai trait 2-3 ani. Regele nubian a avut timp sa ordone o restaurare completa a cetatii Dukki Gel, ceea ce poate fi sesizat si astazi. Si, un lucru rar in arheologie: observatiile de pe teren sunt in concordanta cu evenimentele descrise in texte.
Ramane de lamurit o problema tulburatoare. E de inteles incrancenarea lui Psammetic II fata de efigiile acestor regi ai Nubiei, pe care ii ura, nu insa si faptul ca ar fi fost autorizat de preoti, nici macar de un preot de rang superior, sa distruga naosul (obiect sacru), cu atat mai mult cu cat actiunea nu avea conotatie politica. Raspunsul s-ar putea gasi chiar in groapa in care se afla resturile naosului, in interiorul unei mari colibe de tip african construita din lemn si pamant. Structuri de acest tip au mai fost gasite si in situl din Kerma, printre vestigiile capitalei nubiene. Ceea ce inseamna ca a existat o rezistenta mai puternica decat se credea, in cultura nubiana.
Colonizarea egipteana care a inceput in 1460 i.Ch. si s-a mentinut timp de 4 secole, nu a sters orice urme culturale nubiene, nici chiar in epoca tarzie a lui Psammetic II. Nimic contradictoriu, avand in vedere faptul ca in mare parte, cultura egipteana a influentat-o considerabil pe cea nubiana inainte de controlul asupra Egiptului si pana in timpul regelui Meroc care va construi in secolul III i.Ch. piramide asemanatoare celor ale vechilor faraoni.
DORIN MARAN
Comentarii