Cotropit de o sensibilitate aproape patologica fata de femeie, Dante Gabriel Rossetti – pictor englez prerafaelit, poet si traducator, provenind dintr-o familie de intelectuali italieni stabilita la Londra – a avut unul dintre cele mai tulburatoare destine de artist. A trait doar cincizeci si patru de ani, cea mai mare parte din ei în betia iubirii fata de sotie si amante, si partial dedicata drogurilor. Barbat frumos si fascinant prin cultura sa (era specialist în Dante si alti poeti italieni medievali), acest Don Juan al penelului aduna prin însusirile sale ceva din Rimbaud si Byron. Poate ca cel mai impresionat gest al acestui poet al frumosului a fost înmormantarea poeziilor sale o data cu nevasta moarta prematur. Dar, la presiunea prietenilor sai, Rossetti si-a „deshumat” opera literara si a publicat-o, nu fara regrete.
Nascut în 1828, viitorul admirator al lui Dante s-a aliniat de adolescent miscarii prerafaelitilor, pentru a respinge astfel tendintele moderniste ale epocii si a aduce un elogiu artei medievale. Era traducator si pictor, iar noptile si le umplea scriind versuri pentru marea iubire a vietii sale, frumoasa si bizara Elizabeth Siddal. Aceasta curtezana devenise model pentru mai multi pictori, amici ai lui Rossetti, dar acesta s-a încumetat sa o ia de nevasta, în ciuda faptului ca se droga cu laudanum.
Sensibila ea însasi la frumos, Elizabeth a acceptat la un moment dat, sa pozeze în apa cazii de baie pentru panza „Ofelia”. Stand cu orele în apa rece, ea a facut pneumonie… Viata de poet a sotului ei a început, totusi, sa se ofileasca atunci cand, în 1862 (la doisprezece ani de cand s-au cunoscut), a nascut un copil mort. Distrusa, femeia s-a sinucis cu o supradoza de laudanum. Ceea ce a urmat nu a fost decat o decadere lenta a psihicului lui Rossetti.
Pictorul si poetul s-a consolat într-un mod straniu. S-a casatorit cu Fanny Cornforth, o femeie din clasa de jos a carei incultura si mod de a se exprima îi scandalizau familia, care facea presiuni asupra lui pentru a o îndeparta. Numai ca Fanny era o menajera si un model desavarsit pentru maestru. Si mai ales nu s-a suparat atunci cand sotul ei si-a luat o amanta cunoscuta, pe Jane Burden, nimeni alta decat sotia unui bun amic.
A doua casnicie a lui Rossetti parea la suprafata una vesela si plina de „miez”. Ambii s-au îngrasat atat de mult, încat el îi spunea ei „Elefantica”, iar ea îl alinta zicandu-i „Rinocerul”! Era un mod oarecum eficient de a uita de raposata Elizabeth, însa pe ascuns, pictorul lua droguri si sanatatea i se subrezea pe zi ce trecea. Folosea un hipnotic foarte puternic pentru a mai putea lucra, fara sa-i pese ca puterea de concentrare îi scadea. Spre finele vietii, Rossetti se simtea tot mai singur, desi femeile frumoase si familia îi erau mereu în preajma. Asa a ajuns la o dragoste nefireasca fata de un mamifer exotic, Wombat – un marsupial din Australia. A cumparat de la gradina zoologica doi pui si îi tinea în casa si chiar si în pat, desi aspectul si comportamentul lor nu erau deloc dragalase. Lovitura de gratie i-au dat-o criticii care au desconsiderat poemele publicate dupa dezgroparea lor din mormantul Elizabethei.
Rossetti s-a retras la locuinta de la tara a unui prieten si acolo a murit dupa ce nu a mai putut sa scrie si sa picteze nimic, rapus de droguri si de tristete. Dante Gabriel Rossetti si-a dedicat întrega opera frumusetii femeii, celebritatea aducandu-i-o omniprezenta roscata cu ochii verzi, Proserpina.
PAUL IOAN
Comentarii