Incarcat de legende, pamantul Greciei inalta inca spre cer vestigii ale stralucirii de odinioara. Unul dintre cele mai venerate locuri ale unei epoci pline de glorie este, fara indoiala, Delfi, adapostul celui mai faimos oracol al antichitatii. Asezat la nord de golful Corint, la poalele muntelui Parnassos, pe o terasa deasupra vaii raului Plistos, se credea ca este „buricul” lumii. Credinta aceasta era sustinuta de un mit conform caruia doi vulturi de la „capetele” pamantului fusesera trimisi de Zeus sa zboare unul spre celalalt cu aceeasi viteza. Punctul de pamant corespunzator celui in care vulturii s-au intalnit in aer a fost decretat centru al pamantului si numit „omphalos” (in greceste „ombilic”).
In templul lui Apollo din Delfi se pastreaza un celebru omphalos din marmura, datand din secolul al IV-lea i.Hr., incadrat de doi vulturi de aur. Situat la 571 metri deasupra marii, Delfi a trait o perioada de maxima inflorire intre anii 700 si 200 i.Hr., cand oamenii din toata Grecia, si chiar din alte colturi ale lumii, veneau sa intrebe oracolul despre afaceri, casatorii, cultivarea pamantului si tot felul de intreprinderi. Sediul oracolului era Templul lui Apollo.
Zeul raspundea oamenilor prin cuvintele unei preotese, o taranca de peste 50 de ani, care intra in transa si rostea tot felul de cuvinte, talmacite apoi de un preot. Apollo era considerat, printre altele, si zeul profetiei. Legenda spune ca in copilarie zeul il ucisese cu sageata pe sarpele numit Python, uriasa reptila de pe muntele Parnassos. Pe locul unde fusese cuibul sarpelui a fost ridicat Templul lui Apollo in care zeul si-a instalat preoteasa, Pythia, dandu-i darul profetiei. Printre vizitatorii ilustri ai templului trebuie amintiti Cresus din Lidia, Alexandru Macedon, imparatul Nero.
Pelerinii erau supusi unui ritual aparte. Erau obligati sa se purifice in apele izvorului Castalian si apoi sa stropeasca o capra de sacrificiu cu apa rece. Daca animalul tremura era o trimitere la starea de transa a Pythiei, un semn bun, si intrebarea putea fi adresata. Solicitantii aduceau daruri bogate si sacrificau o oaie sau o capra in partea centrala a templului. Intrau apoi in sanctuarul interior, asteptand in liniste alaturi de preoti.
Pythia statea pe un trepied de bronz, dupa cat se pare in spatele unei perdele, fiind deja in transa, mestecand foi de dafin si band apa sfiintita. Un document mentioneaza ca trepiedul era asezat deasupra unei fisuri in stanca, pe unde ieseau vapori toxici, dar cercetarile arheologice nu au probat acest lucru. Multe raspunsuri erau incifrate sau echivoce, dar, in ciuda acestor fapte, oracolul si-a pastrat prestigiul pana in secolul I i.Hr. cand Grecia a fost cucerita de romani. Treptat templul lui Apollo si multimea cladirilor din jur s-au ruinat si, in anul 393 oracolul a fost inchis oficial de imparatul crestin Teodosius.
In Evul Mediu nimeni nu-si mai amintea de jocurile Pythice, inaugurate in secolul al VI-lea in onoarea lui Apollo, de marele templu al aceluiasi zeu, sau de sanctuarul zeitei Atena Pronaia. Pe locul maretelor edificii se inalta satul Castri. In secolul al XVII-lea insa, locul a fost identificat drept cel al oracolului antic de doi carturari: francezul Jacques Spou si britanicul George Wheler. In 1892, cu permisiunea guvernului Greciei, au inceput sapaturile dupa ce satul a fost mutat piatra cu piatra la o mila distanta, in ciuda protestelor locuitorilor. Sapaturile au dezvelit adevarate minuni de arta, locul redevenind celebru si parand incarcat de o putere magica.
Sanctuarul lui Apollo i-a impresionat in mod deosebit pe poetul grec Angelos Sikelianos (1884-1951) si pe sotia sa, Eva, de origine americana. Ei au incercat sa initieze aici un festival de teatru antic. In 1927 au prezentat drama lui Eschil „Prometeu inlantuit” care s-a bucurat de un mare succes. Succesul nu s-a mai repetat si, in 1930, Eva a plecat in America. Dupa moartea lui Angelos ea s-a intors la Delfi, unde s-a stins din viata dupa o scurta vreme. La inmormantarea ei in Delfi, femeile din zona, care participasera la spectacolul din 1927, au recitat spontan replici din spectacolul respectiv.
Se pare totusi ca eforturile celor doi au dat roade. La sfarsitul anilor 60 ideea unui festival international de teatru a devenit realitate. Festivalul se desfasoara cu regularitate adunand cele mai prestigioase trupe, prezentand productii clasice.
Acesta nu este insa unicul moment care atrage vizitatori. Ei vin aici in tot timpul anului pentru a admira muntii si vaile, templul antic si stadionul, amfiteatrul si bisericile crestine, patrunzandu-se de acel amestec tainic de frumusete si magie.
IRINA STOICA
Comentarii