Cu multimea bisericilor si statuilor, cu canalele in care se oglindesc siluetele indraznete ale caselor cu acoperisuri in pante repezi, cu multimea florilor de tot felul si a unei piete din care aceste minuni parfumate pornesc in toate colturile lumii, Amsterdamul are pe buna dreptate reputatia unuia dintre cele mai cochete orase europene. Asezarea este incarcata de arta si de istorie, o istorie cu nimic mai ingaduitoare decat cea a intregului continent. Conflictele religioase, razboaiele, luptele interne si-au pus adanc amprenta pe viata locuitorilor si pe anumite edificii ale orasului.
Unul dintre acestea este Muzeul Amstelkring, gazduit de o casa tipic olandeza cu deschidere spre Canal. Este unul dintre muzeele admirabil intretinute, desi casa a fost construita in secolul al XVII-lea. Se stie ca Reforma din 1578 a declansat o prigoana cumplita impotriva catolicismului, ca raspuns la vechile practici ale acestuia. Bisericile catolice au fost interzise dar credinta practicantilor a continuat in ilegalitate. Multe biserici functionau in mare secret, asa cum a fost cea transformata acum in muzeu. Intre 1661-1663, bogatul negustor Jan Hartman si-a restaurat casa de pe Canal in stilul epocii si a deschis-o comunitatii catolice din oras.
La etajele superioare credinciosii se intalneau pentru a-si practica vechiul cult iar „biserica” s-a numit „Dumnezeul Nostru din Pod”. Au existat multe asemenea locasuri in Amsterdam, dar acesta a continuat sa fie folosit si dupa ce catolicismul si-a recapatat dreptul de a fi practicat in Olanda. Biserica nu a fost inchisa decat in 1887, cand a fost ridicata biserica Sfantul Nicolae, in apropierea Garii Centrale. Muzeul, deschis in 1888, prezinta la parter o locuinta olandeza tipica pentru secolele XVII-XVIII, cu mobile si decoratii originale, iar in biserica de la etaj se oficiaza inca liturghia de Craciun si slujbe de cununie.
Nu departe de acest loc minunat se afla Schreistoren, denumit „turnul lacrimilor”. Construit in 1482 el reprezinta locul de unde corabierii plecau departe sa cucereasca lumi necunoscute. O placa incastrata in perete este un basorelief reprezentand o femeie si un copil facand disperate gesturi de adio. Este un simbol al sutelor de femei si de copii care ii petreceau pana aici pe cei dragi, fara sa stie daca acestia se vor mai intoarce vreodata. O alta placa marcheaza o data importanta „4 aprilie 1609”, momentul in care corabia Halve Maen (Semiluna) si-a ridicat ancora. Conducatorul ei, Henry Hudson, a descoperit golful care ii poarta numele si a fondat Noul Amsterdam, viitorul oras New York.
In apropiere se inalta una dintre vechile porti ale orasului, cunoscuta sub numele Waag sau Poarta Sfantului Anton. Ridicata in scop de aparare, poarta o inscriptie anuntand ca piatra de temelie a fost pusa la 28 aprilie 1488. Data fiind extinderea rapida a orasului, functia de aparare a devenit inutila. In 1617 curtea interioara a fost acoperita de o cupola si, astfel transformata, a capatat alte destinatii.
La parter erau adapostite ancore si tunuri pentru corabiile olandeze, iar etajele superioare au devenit sediile unor corporatii: fierari, zidari, pictori si chiar chirurgi. Asistand la lectiile de anatomie din amfiteatrul de aici, Rembrandt a creat cele doua panze ale sale, oglindind evenimentul stiintific. Cladirea a adapostit apoi alte institutii ca Academia de scrima (1829), Arhivele municipale (1891) si, pentru o vreme Muzeul de Istorie al orasului, conti-nuand sa-si schimbe destinatia in functie de necesitati si sa constituie un loc de intalnire drag tuturor.
IRINA STOICA
Comentarii