Pe cand era de o schioapa, Dalí a fost dus la mormantul fratelui sau (nascut înaintea sa) si parintii i-au spus ca el este „reîncarnarea aceluia trecut în neant”. Aceasta poate fi unica scuza pentru artistul-simbol al suprarealismului, un boem inteligent cu apucaturi de clovn, un vesnic adolescent scormonind cu nuielusa în musuroiul realitatii, un Iona care nu vrea sa evadeze din burta balenei, ci pune urechea pe gigantica ei inima… Salvador Dalí (n. 1904), un personaj de vodevil scris de el însusi, un hatru care l-a gadilat pana si pe Ceausescu, ajungand astfel în paginile ziarului „Scanteia”, la care faceam coada în fiece dimineata. Unii dintre noi…
A fost un one-man-show în propriul sau reality show, iar prima opera de arta a fost el însusi: la optsprezece ani avea parul în plete si favoriti abundenti, ciorapi lungi peste marginea pantalonului si genunchiere. Inventa un nou soi de dandy. În arta era înca un nimeni, însa purta în suflet convingerea ca va realiza numai lucruri uimitoare. Stramba din nas în privinta cubismului si este atras de experimentele dadaiste. Exmatriculat din Academia de Arte pentru jignirea unui profesor, Salvador ia drumul Parisului în 1926.
Intra în gasca vesela alaturi de Picasso si Joan Miró si se arunca entuziast în bratele avangardismului, combinand savant tehnici clasice si moderne. Figura de dandy se completeaza cu faimoasa mustata arcuita viguros si devenita marca înregistrata. Pestritul Montparnasse îi adapa fecunda imaginatie si postuleaza ca detine o „metoda paranoida de investigare a subconstientului pentru stimularea creativitatii”. A fost, poate, prima daliverna lansata în eter. Si tot atunci, pe la douazeci si cinci de ani, a urmat o iesire execrabila la adresa mamei sale, care murise si pe care o divinizase.
Suparat ca tatal sau dezaproba idila cu Gala (nevasta lui Paul Éluard, amicul sau), Dalí scrie urmatorul text atasat unei picturi expuse la Paris: „Uneori ma distrez scuipand pe portretul mamei mele”. Opera cu pricina era „Inima sacra a lui Iisus Christos”. Tatal îi cere sa-si ceara scuze în public, dar Dalí refuza cu aroganta. Batranul parinte se decide sa-l dea afara din casa de la Cadaques si sa-l dezmosteneasca. Drept raspuns decisiv, Dalí îi ofera tatalui un prezervativ cu sperma sa, replicand: „Ia si asta. E tot ce-ti datorez!” Avea numai douazeci si cinci de ani pe cand comitea acele grosolanii memorabile si cand se muta într-o casa lacustra cu Gala. De altfel, dupa clipele marii iubiri, Dalí avea s-o împarta pe acea femeie cu nenumarati iubiti. Ea era mai mare cu zece ani decat el, însa apetitul ei sexual îl depasea total.
Dalí descopera ca nu este decat un mascul lenes, dar se va casatori cu ea si civil si religios si va fi sotia lui pana cand ea a închis ochii definitiv, în 1982… Asa artist, asa nevasta! Rusoaica Gala (Elena Diakonova) a avut o fiica (de la Paul Éluard) pe care a ignorat-o toata viata. S-a devotat din tinerete menajului în trei, chiar si cand a devenit iubita lui Dalí. Ea a descoperit în pictor un virgin avand o fobie incredibila, aceea fata de organul genital feminin. Metamorfozandu-se în muza pentru tanarul dandy, l-a salvat de la nebunie. Recunoscator, maestrul semna deseori cu numele sau si al Galei, spunand ca picteaza cu sangele ei. Ea era interfata dintre geniu si realitate si ei îi datoreaza faima multor capodopere inspirate de farmecul ei de femela insatiabila… Dalívernele continua în numarul urmator.
PAUL IOAN
Comentarii