Oras al muzicii si al palatelor stralucitoare, Viena este presarata de statui si de parcuri de o mare frumusete. Cel mai cunoscut loc de plimbare al vienezilor este Praterul, devenit, alaturi de Catedrala Sfantului Stefan si de vestitul palat Schönbrunn, adevarat simbol al orasului. Imensa intindere verde a fost cunoscuta de vienezi din 1403, cand din ordinul lui Ferdinand I a fost plantata faimoasa alee de castani. Mai tarziu, in 1766, Iozef al II-lea a deschis publicului domeniul sau de vanatoare si acesta a devenit repede un loc apreciat de vienezi pentru plimbari si intalniri la adapostul aleilor cu umbra. Din aceasta epoca dateaza primele restaurante si cafenele, dand nastere asa-numitului Prater Popular.
Au urmat o serie de atractii ca jocurile de popice, diversele carusele si focurile de artificii. In 1791 au decolat baloanele Montgolfier de aici. In 1840 Basilio Calafati a ridicat faimosul sau carusel „Marele chinez” caruia i s-a dedicat un loc special numit „Calafati Platz” unde se afla si teatrul de marionete. Aici copiii urmaresc cu sufletul la gura ispravile lui Karspel, un personaj deosebit de indragit. In 1873, Expozitia Universala a fost deschisa in Prater, iar halele construite cu aceasta ocazie servesc inca drept sali de expozitie pentru Targul Anual Vienez.
Atractia parcului o constituie insa Roata cea mare, construita intre 1890-1897 de inginerul englez Walter B. Basset. Cu toate ca la ora actuala mai exista asemenea roti, atat in Franta cat si in Anglia, unde exista London Eye a carei inaltime este aproape de doua ori mai mare decat a celorlalte, niciuna dintre ele nu este atat de indragita de locuitorii batranului Continent ca roata din Prater. Aceasta a avut si ea de suferit in urma celui de-al Doilea Razboi Mondial.
In 1945, in timpul ultimelor zile ale razboiului au fost distruse atat cabinele, cat si intreaga aparatura de functionare. Numai dupa un an insa, roata gigantica a inceput din nou sa se invarteasca pe axul ei de 10 metri lungime si jumatate metru grosime. Diametrul rotii este de 61 metri, punctul cel mai inalt aflandu-se la o inaltime de 64,75 metri. Intreaga constructie cu 120 de spite, are o greutate de 40.305 tone. Se invarteste lent iar pasagerii cabinelor pot admira de la inaltime intreaga frumusete a orasului.
Praterul este impartit de fapt in doua sectiuni distincte. La intrarea principala, inconjurata de magazine pline de diverse suveniruri, esti intampinat de statuia unui magician care, cu bagheta lui, pare sa te invite sa patrunzi intr-o lume de basm. Aici se afla si una dintre statiile trenuletului care face legatura intre Roata mare si Stadionul Prater. In spatele lui, pe o alee larga, sunt dispuse, pe o parte si pe cealalta, tot felul de constructii adapostind locuri de distractii. Exista o casa a dinozaurilor, un tobogan cu fauna alpina, tuneluri ale groazei, galerii de oglinzi, locuri de tragere cu pusca, totul modernizat si atragator. Leaganele si caruselele, tunelurile cu apa se bucura de o trecere deosebita.
Cealalta parte a parcului, adevarata padure, este dominata de roata si inviorata de cafenele si terase. O multime vesela strabate aleile. Oamenii patrund in locurile de distractie, isi incearca indemanarea in diverse jocuri, sau se opresc pur si simplu sa admire locul. Cei mai multi nu uita nici sa deguste vestitul strudel vienez si se lasa purtati de armonia valsurilor lui Strauss, care umplu sufletele cu un plus de frumusete.
IRINA STOICA
Comentarii