Fosta resedinta a principilor electori de Brandeburg, incepand din secolul al XV-lea, Berlinul a devenit capitala a Imperiului German sub Wilhelm I. Aproape distrus, dupa ultimul razboi mondial, a fost impartit, la Potsdam, in 1945, intre invingatori. Partea de vest a fost atribuita Germaniei Federale, iar partea de est a devenit capitala Republicii Democrate Germane.
Simbolul acestei separari a fost Poarta Brandenburg, devenita ulterior, dupa noiembrie 1989, simbolul reunificarii. Celebra poarta a fost construita din ordinul lui Frederic Wilhelm al II-lea intre 1788-1791 dupa desenele lui Carl Gotthard Laughans. Poarta a fost construita dupa modelele grecesti de pe Acropole, are o latime de 65,5 metri, o inaltime de 26 metri iar coloanele dorice sunt mai suple decat ale Propyleelor. In 1793 a fost realizata cvadriga, creata dupa un model roman. Carul triumfal pe doua roti, tras de patru cai, este condus de Zeita Victoriei. Cvadriga are o inaltime de 5 metri si a fost creata dupa desenele lui Gottfried Schadow dar nu a fost montata decat in 1895, deoarece zeita a constituit subiectul unei aprige contradictii.
Asemenea statuilor antice si zeita berlineza era infatisata goala. S-a presupus ca toti cei veniti din vest ar fi fost neplacut impresionati vazand statuia din spate. De aceea Frederic Wilhelm al II-lea a cerut ca statuia sa fie imbracata decent. Istoria portii si a cvadrigei a fost destul de tulbure. La 27 octombrie 1806 Napoleon Bonaparte a intrat calare in capitala Prusiei ocupate si a trecut pe sub Poarta Brandenburg. El a fost de parere ca respectiva cvadriga poate fi considerata o meritata prada de razboi si a dat ordin sa fie demontata si transportata la Paris in 12 lazi.
Sederea acesteia in capitala Frantei nu a fost prea indelungata, deoarece in 1814 cvadriga si-a reluat locul ei in Berlin. Pentru a sarbatori victoria impotriva fortelor napoleoniene, berlinezii au decorat statuia Victoriei cu Crucea de Fier, o cununa de lauri si Vulturul Prusac. Pana in 1918 prin poarta din mijloc a Portii Brandenburg nu avea voie sa treaca decat familia regala, iar edificiul a fost in centrul multor manifestari.
In 1945, la sfarsitul celui de al doilea razboi mondial, Poarta Branderburg a fost distrusa ca si cea mai mare parte din oras. Cvadriga a cazut de pe soclu transformandu-se in aschii. Tot ceea ce mai putea aminti de vechea ei infatisare era o gramada de mulaje de ghips fiecare reprezentand alta portiune a monumentului. Erau circa 50000 de astfel de mulaje aruncate in 1942 in sectorul vestic al orasului. Aceste forme de ghips au fost folosite in 1957 la reconstructia cvadrigei. A fost singurul proiect la care Estul si Vestul au avut obligatia de a colabora.
Walter Ulbricht, faimosul conducator din Germania Democrata, a decretat ca Vulturul Prusac si Crucea de Fier nu mai puteau fi folosite ca decoratii. Victoria era impodobita acum doar cu o coroana din frunze de stejar. Vechile insemne si-au reluat insa locul lor dupa cea de a doua reconstructie din 1991, dupa unificarea Germaniei. Cu aceasta ocazie s-a pus problema circulatiei masinilor pe sub imensele coloane. In cele din urma traficul a fost oprit, aici fiind permisa doar trecerea pietonilor si a biciclistilor. O totala restaurare a fost facuta in 2002 cand monumentul si-a recapatat intreaga sa stralucire.
Poarta Brandenburg incununeaza capatul celui mai renumit bulevard al Berlinului, Unten den Linden, un bulevard plin de cladiri vechi si renumite ca Biblioteca Veche, Arsenalul, Opera de Stat, toate pastrand amintiri frumoase, sau altele pe care incearca sa le uite, asa cum incearca sa uite si dureroasa framantare a orasului, framantare care a durat mai bine de 40 de ani.
IRINA STOICA
Comentarii