Poate fi inselat creierul, facandu-l sa creada ca se afla intr-un alt corp? In urma unor experiente tulburatoare, cateva echipe de cercetatori au reusit sa creeze aceasta iluzie unor voluntari. In 1990, doi psihiatri americani au facut un experiment inedit. In prima etapa, au cerut unor voluntari sa se aseze la o masa si sa puna pe ea mana stanga. De fiecare data, mana era ascunsa in spatele unui ecran pentru ca subiectul sa n-o vada. Cercetatorii au asezat apoi pe masa, la vedere, o mana din cauciuc. Timp de 10 minute, acestia gadilau simultan mana adevarata si cea falsa, cu doua pensule.
Rezultatul: cobaiul a avut impresia ca proteza e mana sa! Daca i se cerea sa inchida ochii si sa atinga cu degetul mana sa stanga, acesta viza mana din cauciuc! Cum a fost posibil? De ce a facut asta? Pentru ca creierul sau a fost inselat. Intreaga experienta a fost conceputa pentru a intinde o cursa creierului. In cele 10 minute, subiectului i se furnizeaza informatii concurente si discordante: pe de-o parte pielea ii spune ca mana stanga e mangaiata de pensula, pe de alta, ochii ii indica faptul ca, in acelasi moment, o pensula gadila proteza. Creierul da prioritate informatiilor vizuale si concluzioneaza ca proteza e de fapt mana sa stanga! Dintr-o data, chiar daca stiu ca nu e cazul, voluntarii au mai mult sau mai putin impresia ca proteza le apartine!
Magia dedublarii
Daca oamenii pot fi usor inselati cand e vorba de o parte a corpului, nu ar fi posibil ca acest lucru sa se produca in cazul intregului corp? In urma cu 2 ani, la Institutul Karolinska din Stockholm a avut loc o experienta extrem de interesanta. Participantii, asezati fiecare pe un scaun, purtau ochelari speciali care proiectau imaginile a 2 camere de luat vederi aflate in spatele lor, fiecare vazandu-se din spate si in relief. Timp de cateva minute, un neurobiolog a atins torsul fiecarui pacient cu o bagheta, apropiind o alta bagheta sub camerele de luat vederi. Si, incredibil! Cobaii au avut senzatia ca se afla intr-un corp virtual si ca ochii lor sunt cele 2 camere de luat vederi, fara sa aiba sentimentul ca isi abandoneaza corpul, incercand mai degraba impresia ca se dedubleaza, simtindu-se in acelasi timp si in adevaratul si in falsul lor corp. Explicatia e in ambele cazuri aceeasi: informatiile senzoriale concurente sunt defectuos tratate de creier si asta datorita stresului.
O noua cursa virtuala
Fenomenul devine mai clar in experimentul realizat de doctorul elvetian Blanke. Subiectul a fost echipat cu ochelari speciali prin care vedea imaginea in relief a corpului sau din spate. Acesta avea impresia ciudata ca cineva se afla in fata sa. Timp de un minut, cercetatorul a atins spatele subiectului cu o bagheta, miscari pe care subiectul le-a vazut datorita ochelarilor. Apoi, pentru a verifica daca acesta are impresia ca se afla in corpul sau virtual, a fost stinsa lumina. Dr. Blanke a cerut subiectului sa faca cativa pasi inapoi si sa isi reia locul in intuneric. Rezultatul: de fiecare data subiectul s-a inselat, avansand prea mult si indreptandu-se spre corpul sau virtual pe care il considera al sau. Heinrich Ehrsson va impinge iluzia mai departe intr-un alt experiment in care cobaiul nu are senzatia ca se afla intr-un corp virtual ci chiar certitudinea ca intra in corpul unui strain.
Poate fi creierul usor de pacalit?
In 2008, cercetatorul elvetian Ehrsson, cu ajutorul colaboratoarei sale Valeria Petkova, procedeaza la o noua experienta, in mai multe etape. Un barbat si un manechin sunt pusi fata in fata. Ochelarii speciali ai cobaiului sunt cuplati la doua camere de luat vederi, fixate pe ochii manechinului si indreptate spre sol. Cobaiului i se cere sa-si aplece capul spre pantecul sau. Acesta vede in relief ceea ce ii arata camerele de luat vederi: picioare lungi, goale, care ies din modelul din plastic. O pensula e plimbata apoi pe pantecul manechinului si al voluntarului. Acesta are senzatia ca a trecut in corpul celuilalt. Ca si in experientele precedente, oamenii de stiinta vor sa fie siguri ca subiectii nu se insala in privinta senzatiilor percepute. In acest caz, Valeria va inlocui pensula cu un cutit. Subiectii resimt o senzatie de frica urmata de transpiratie, pielea lor reactionand in momentul in care manechinul e agresat. O dovada in plus ca acestia au in mod cert sentimentul ca se afla in corpul manechinului.
Doi cercetatori englezi au inlocuit manechinul cu o cutie, o masa sau un scaun si experientele au reusit, asa cum s-a intamplat in cele precedente. O recenta experienta a elvetienilor a adus elemente de noutate in acest fenomen psiho-senzorial. De asta data, Valeria Petkova, preia sarcina cobaiului. Isi fixeaza cele doua camere de luat vederi pe ochi, fara sa le aplece. Acestea filmeaza ceea ce se afla in fata sa: participantul echipat cu ochelari de vedere in relief. Femeia ii propune sa-si stranga mana. Cobaiul vede in fata sa un barbat care poarta un pulover ca al sau si aceiasi ochelari ciudati. Adica, pe el insusi! Iar bratul care i se intinde e chiar al lui! Daca asa stau lucrurile, unde se afla el cu adevarat? In corpul altuia?
Creierul sau devine foarte activ, incercand sa puna de acord ceea ce subiectul vede prin ochelari si ceea ce resimte prin pielea mainii, prin muschii bratului etc. Toate datele emanate de simturi prin mii de captatori raspanditi in corp sunt in permanenta integrate in creier, in zona de jonctiune a lobilor temporal si parietal. Experiente halucinante, ale caror rezultate pot fi utile pentru persoanele cu membre amputate. Un handicapat care si-a pierdut un brat ar avea senzatia ca mana de cauciuc e chiar a sa! Dar pentru asta e nevoie de aparatura adiacenta, integrata in proteze bionice.
DORIN MARAN
Comentarii