O tara mica dar cu o densitate demografica exceptionala (peste 460 de locuitori/km2). Dar si cu o industrie puternica si o agricultura intensiva care ii permit sa exporte 40% din productie. Si asta in conditii geografice ostile, in care a fost nevoita sa sece mlastinile pentru a le transforma in terenuri agricole si sa smulga marii noi pamanturi, construind totodata diguri impresionante pentru a se proteja de fluxul si valurile marii. Pe acest fundal, Olanda finanteaza proiecte de extindere a habitatului prin realizarea de constructii exceptionale.
In Olanda, peste jumatate din teritoriu se afla sub nivelul marii, riscand in orice moment sa se scufunde. Tara e protejata de diguri inalte asemenea peretilor unui vulcan. Fara ele, apele Marii Nordului, spre vest, dar si cele ale Rinului, la sud, ar ineca o parte a tarii care se afla la cativa metri sub nivelul marii. Peste 65% din teritoiul Olandei e compus din poldere, terenuri recuperate din apele marii, protejate de diguri. Daca n-ar exista, la fiecare flux, aceste pamanturi ar fi inundate. Desi sabia lui Damocles atarna amenintator deasupra Olandei, edilii se concentreaza asupra unui proiect, extrem de ambitios de extindere a habitatului, care va debuta in ianuarie 2000.
In secolul XXI, Olanda va resimti din plin efectele schimbarii climei. E vorba de ridicarea nivelului oceanelor. Din acest punct de vedere, olandezii sunt bine protejati. In ultimii 50 de ani au fortificat coastele cu diguri uriase, cu „dune” inalte, cu baraje. Ceea ce-i ingrijoreaza cu adevarat sunt ploile. Toate modelele climatice prevad o puternica crestere a precipitatiilor in Europa de Nord. O mare parte din apa din scurgeri va alimenta doua mari cursuri de apa: Meuse si Rhin. Acum polderele sunt in siguranta datorita pomparii continue in mare a apei care se infiltreaza. Dar, intr-o zi, acest lucru nu va fi suficient. Daca ploile vor ridica nivelul apelor din canale, acestea se vor revarsa si va inunda o parte a tarii. Un fenomen care a avut loc in 1993 si 1995. De fiecare data, mii de oameni am fost evacuati.
Din 2008, guvernul a cumparat terenuri pentru a le transforma in campii de inundatii, urmand ca apa sa fie canalizata. In aceste conditii, problema spatiului de care sufera olandezii se va accentua. Acestia traiesc ingramaditi (460 locuitori/km2), nevoia de locuinte pana in 2030 fiind de 500.000. Unde vor fi cazati daca se vor pierde teritorii? Pe apa, raspunde guvernul.
Case care urca si coboara
In Olanda casele flotante exista de un secol. E vorba de vase si slepuri modificate si reconstruite pentru a asigura confortul necesar. In ultimii 5 ani, cativa arhitecti s-au lansat in constructia unui alt tip de case, eliminand coca vasului. Peste 200 de locuinte „noua generatie” sunt deja amarate in cele 4 colturi ale tarii. Una dintre localitati e Maasbommel, aflata pe malul fluviului Meuse, la 6 metri sub nivelul marii, protejata de un dig de 6 metri inaltime. Terenurile situate intre dig si rau se considerau a fi improprii pentru constructii intrucat erau inundate in mod repetat. Din 2006, apar case amfibii asezate pe un flotor greu care coboara si urca odata cu nivelul apei. Pe flotor e construita o casa cu unul sau doua etaje. Din lemn si aluminiu, sustinuta de piloni metalici cu o inaltime de 4 metri, instalati pe sol. Cand nivelul apei scade, casa coboara lent, fara sa creeze stres sau disconfort celor care o locuiesc.
Strazi si gradini flotante
In marginea Amsterdamului, in marea Ijmeer, vor fi construite, pe insule artificiale, case flotante cu gradini si locuri de parcare, legate de pamant prin tuburi flexibile care asigura transportul gazelor si electricitatea si printr-o conducta pentru evacuarea apelor uzate. Tuburile flexibile reprezinta singurul punct slab al caselor flotante. Pe pamant e suficient sa le ingropi la 1 metru adancime, pentru a le proteja de variatiile temperaturii. Pe apa, acest lucru nu e posibil. In acest caz, fiecare tub e acoperit cu un fel de fileu electric care le protejeaza de temperaturile joase.
100% ecologic
Se contureaza si ideea constructiei unor case flotante total autonome, care sa produca electricitate, caldura, apa potabila, fara impact asupra mediului. Aceasta casa ideala se afla deja amarata pe vechile docuri din Amsterdam. Constructia a costat nu mai putin de 500.000 de euro! Denumirea acestei bijuterii: Gewoonboot. Un cub elegant din lemn de cedru si din sticla pe care se afla panouri solare producatoare de electricitate. Casa recupereaza caldura apelor uzate facandu-le sa circule sub planseul vasului. Apa de ploaie e recuperata pe acoperis si dirijata spre toalete.
Cea mai impresionanta inovatie se afla in… ceasca de cafea, preparata din apa reciclata. Ape uzate de la toalete, dus si chiuvete. Pare incredibil dar chiar asa stau lucrurile. Apele sunt recuperate in gropi septice, una pentru toalete, alta pentru bucatarie, alta pentru sala de baie. Dupa decantare, apele converg spre un bazin exterior unde e plantata o cultura de bambus si stuf. O parte a apei e aspirata de plante, evaporandu-se, iar restul e filtrat trecand printre radacini, in timp ce bacteriile din pamant digera deseurile organice. Dupa o noua filtrare si o trecere prin ultraviolete pentru a elimina bacteriile, apa redevine potabila. Complicat, foarte complicat, dar sistemul functioneaza.
Gewoonboot nu e decat un prototip dar care deschide perspective noi pentru olandezi. Un proiect iesit din comun apartine unei tinere arhitecte (26 ani), Bart van Bueren, care a imaginat un oras compus din case semi-sferice prinse pe un pilon de beton instalat in solul marin (in marea Iymeer), conectat la un dig in care vor fi instalate mijloace de comunicatie terestra. Fiecare „balon de sapun” contine 60 de apartamente, in jurul unei gradini centrale. Alte „baloane” vor functiona ca centrale solare sau de tratare a apelor. Daca proiectul va fi viabil, se vor adauga noi si noi „baloane” pana se va ajunge la o metropola! Cel mai greu in acest proiect fezabil, va fi convingerea oamenilor sa locuiasca in „baloane”.
DORIN MARAN
Comentarii