Simbol prin excelenta, inca din timpul vietii, al suferintelor poporului polonez, atat de greu incercat in zbuciumatul secol XIX, Adam Mickiewicz a fost nu doar un poet remarcabil ci si un om politic vizionar, increzator intr-un viitor fericit al Poloniei reintregite. Nascut pe 24 decembrie 1798 in satul Zaosie, in familia unui avocat, a fost educat de mama sa, Barbara Majewski, o femeie inteligenta si voluntara. Dupa ce a urmat scoala din Nowogrodek, intra la Universitatea din Wilno, fiind pasionat de stiintele umaniste. Aici nimereste intr-un veritabil creuzet revolutionar, plin de idei nationaliste si ateiste.
El intemeiaza gruparea Filomatilor (iubitori ai virtutii), care aspira nu doar la perfectiunea morala ci si la indepartarea jugului tarist. Dupa terminarea facultatii, devine profesor intr-un modest oras de provincie, Kowno si in 1822-1823 ii apar primele volume de poezie. Apartenenta la cercul Filomatilor va duce insa la arestarea sa si este exilat, departe de Polonia. Ajuns la Petersburg, se imprieteneste cu cei mai importanti „decembristi”. La Moscova va lega de asemenea prietenii cu revolutionarii si poetii rusi, mai ales cu Puskin. In 1829, gratie influentei amicilor sai, primeste autorizatia de a parasi Rusia, indreptandu-se spre Apus. Ajunge mai intai la Weimar, caminul veneratului sau idol, Goethe, apoi se stabileste pentru scurta vreme la Roma. Aici ii parvine vestea declansarii insurectiei poloneze din 1830.
Pleaca in graba la Paris, de aici la Dresda, dar nu mai apuca sa ajunga in patrie, pentru ca revolta fusese infranta. Aceasta drama il ajuta insa sa creeze versuri de o neasemuita profunzime si frumusete. In 1832 se muta la Paris, unde desfasoara o bogata activitate publicistica, si termina monumentalul poem „Pan Tadeusz”, epopeea nationala a poporului polonez. Dezamagit de certurile nesfarsite din sanul imigratiei poloneze, se lasa prada unui curent mistic, towianismul, renuntand la scris. Izbucnirea revolutiei de la 1848, il gaseste in Italia, unde vrea sa formeze o legiune poloneza, apoi, dupa infrangerea miscarii, il vom regasi la Constantinopol, incercand de aici formarea unei armate de eliberare a Poloniei. Nu mai apuca sa-si duca planurile la indeplinire, fiindca este rapus de holera.
GABRIEL TUDOR
Comentarii