Nascut Aron Kurbis, ca fiu al unei femei de origine austriaca si al unui evreu rus, Alexandr a luat numele de Kerenski dupa ce mama lui s-a recasatorit cu profesorul din Simbirsk Fiodor Kerenski. Tatal vitreg s-a atasat foarte mult de micul Alexandr, pe care l-a convertit la ortodoxia rusa; coincidenta face ca printre elevii lui Fiodor Kerenski sa se numere insusi Vladimir Ilici Lenin. Kerenski a absolvit Dreptul la universitatea Sankt Petersburg, in 1904. Simpatizant al revolutionarilor antitaristi, pe care i-a aparat in numeroase procese, a devenit membru al Dumei, din partea socialistilor revolutionari. La izbucnirea revolutiei din februarie 1917, a fost ales vicepresedinte al Sovietului din Petrograd, devenind si ministru al Justitiei in guvernul provizoriu.
Ulterior, va fi numit Ministru de Razboi si, dupa demisia printului Lvov, va deveni prim-ministru. Pe 15 septembrie, el va proclama Rusia republica dar neintelegerile cu bolsevicii lui Lenin vor duce la o noua revolutie, care-l va alunga din tara. Refugiat in Franta, nu va lua partea nici uneia dintre tabere in timpul razboiului civil din Rusia, intrucat nu-i simpatiza nici pe bolsevici, nici pe monarhisti. Kerenski a trait la Paris pana in 1940, cand s-a refugiat in Statele Unite, alaturi de jurnalista australiana Lydia Tritton, cu care se va casatori in Pennsylvania.
Pe tot parcursul razboiului, el ii va trimite scrisori lui Stalin, solicitand sa se puna la dispozitia URSS, insa nu va primi nici un raspuns; a continuat totusi sa sustina prin discursuri inflacarate cauza sovietica, pana la finele razboiului. Dar, la putina vreme dupa aceea, sotia i se va imbolnavi, cei doi plecand in Australia, unde Lydia va muri in aprilie 1946. Kerenski a revenit in Statele Unite, unde a activat ca profesor la Universitatea Stanford din California. Va muri in casa lui din New York, in 1970 si, dupa refuzul bisericii ruse locale dar si a celei sarbe de a-l inhuma, pentru sprijinul dat candva bolsevicilor, a fost ingropat in cele din urma la cimitirul londonez Putney Vale.
GABRIEL TUDOR
Comentarii