Scriitor, filosof si orator de renume, abordand in discursurile sale o sfera vasta de domenii, de la revolutia psihologica pana la natura mintii, meditatia, relatiile interumane si schimbarile sociale, Jiddu Krishnamurti a fost unul dintre cei mai mari ganditori ai secolului XX. Afirmand ca societatea este, in esenta, produsul interactiunii dintre indivizi, el sustinea ca schimbarile fundamentale in cadrul social nu pot avea loc decat printr-o transformare profunda a naturii umane, dar si ca o astfel de revolutie nu poate fi adusa de vreo entitate externa, fie ea religioasa, politica sau sociala.
Nascut in familia unui brahman, pe teritoriul Indiei coloniale, Krishnamurti a crescut in preajma cartierului general al Societatii Teozofice din Adyar, in statul Madras, cunoscand inca din adolescenta ocultisti faimosi, membri ai acestei asociatii. Crescut sub tutela lui Charles Leadbeater si a lui Annie Besant, doi dintre membri de seama ai Societatii Teozofice, Krishnamurti a fost considerat de acestia „vehiculul unei entitati mesianice”, asa-numitul Invatator al Lumii. Dar tanarul a respins aceasta idee, dizolvand organizatia intermeiata spre a-l sustine, Ordinul Stelei. El a denuntat conceptul de salvator divin, de lider spiritual, indemnandu-i pe oameni sa caute singuri eliberarea sufleteasca.
Tot restul vietii si-a petrecut-o calatorind spre a propovadui acest mesaj si pretutindeni a fost intampinat cu curiozitate si respect. S-a impus ca unul dintre cei mai mari vorbitori motivationali ai tuturor timpurilor, iar cartile scrise de el, printre care Prima si ultima libertate (1954), Unica revolutie (1964) si Jurnalul lui Krishnamurti (1976) s-au vandut in milioane de exemplare, in lumea occidentala. Ultimul lui discurs public a avut loc in Madras, in ianuarie 1986, cu o luna inainte ca ilustrul filosof sa inceteze din viata, la casa lui din Ojai, California, unde se stabilise de multi ani.
GABRIEL TUDOR
Comentarii