Nascut la Molay, in Franta in 1243, acest controversat personaj istoric a intrat in Ordinul Cavalerilor Templieri in 1265. A luptat multa vreme contra musulmanilor din Siria, apoi, din 1291, s-a stabilit in Cipru. Sapte ani mai tarziu avea sa fie Mare Maestru al Ordinului.
Convocat de papa Clement al V-lea in Franta, in 1307, pentru a discuta despre organizarea unei noi cruciade, Molay a cerut suveranului pontif sa investigheze anumite acuzatii – „calomnioase”, le numea el – de blasfemie si sodomie aduse recent unora dintre templieri. Pe 13 octombrie 1307, in urma unei actiuni extrem de bine coordonate, toti templierii din Franta, inclusiv Molay, au fost arestati si interogati din ordinul regelui Filip al IV-lea, care datora o suma uriasa templierilor, voia de fapt sa puna mana pe fabuloasele bogatii ale acestora.
Pe 24 octombrie 1307, supus unor torturi groaznice, Molay a marturisit ca unele dintre acuzatiile aduse Ordinului erau adevarate, dar a respins acuzatia de sodomie. El le-a scris templierilor din intreaga Franta, solicitandu-le sa depuna marturii similare dar cand papa si-a trimis propriii delegati sa intreprinda o ancheta, Molay si multi dintre cavalerii din subordinea sa si-au retras afirmatiile, sub pretextul ca fusesera smulse prin tortura.
In noiembrie 1309 si apoi in martie 1310, Molay a apelat la judecata personala a papei. Clement, care desi il ura pe Filip, stia totusi ca are nevoie de ajutorul militar al acestuia, a acceptat desfiintarea Ordinului (in martie 1312), iar pe 18 martie 1314 o comisie formata din trei cardinali i-a condamnat pe Molay si pe alti lideri templieri la temnita pe viata. La aflarea sentintei, Molay si-a retractat iar marturisirile si, ca pedeapsa finala, a fost ars pe rug pe Ile de Cité, o insula situata pe Sena, in Paris, ca eretic cazut iarasi in pacat, de catre ofiterii lui Filip al IV-lea, in aceeasi zi, inainte ca papa sa mai poata interveni.
Se spune ca inainte de a muri, Jacques de Molay si-a sustinut nevinovatia, blestemandu-i pe rege si pe papa sa moara intr-un an, fiindca il ucisesera nevinovat. Coincidenta sau nu, atat Clement al V-lea, cat si Filip al IV-lea, au murit la mai putin de un an de la executie.
GABRIEL TUDOR
Comentarii