Una dintre cele mai sângeroase inclestari ale perioadei medievale, desfasurate in 20 iulie 1402, a opus fortele sultanului otoman Baiazid I Fulgerul (circa 85.000 de oameni) hoardelor pradalnice ale lui Timur Lenk (140.000 de oameni). Premisele acestei "gâlcevi a titanilor" datau de mai bine de un deceniu, mai precis din 1390, când Timur a cucerit Georgia si Armenia, ajungând la hotarele imparatiei otomane. Motivul direct al luptei l-a constituit cererea adresata de Baiazid emiratelor din vestul Asiei Mici, supuse formal lui Timur, de a i se plati tribut.
Timur a interpretat aceasta cerere ca pe o insulta si a devastat, in 1400, orasul turc Sebasta. Riposta nu a intârziat sa apara: Baiazid si-a adunat fortele si a inceput sa-si urmareasca inamicii prin centrul Anatoliei, pâna când i-a gasit, la Cubuk Ovasi, in apropiere de Ankara.
Batalia a inceput cu un atac de anvergura al otomanilor, oprit de roiurile de sageti ale arcasilor-calare mongoli. Lipsa apei – singurul izvor din regiune fusese deviat de ostasii lui Timur, fapt ce i-a lasat pe turci fara lichidul vital – si-a pus amprenta asupra luptatorilor lui Baiazid si, alaturi de tradarea capeteniilor asiatice, care in plina batalie au trecut la mongoli, a dus la zdrobirea armatei otomane.
Baiazid s-a luptat ca un leu, dar va fi in cele din urma capturat si va muri, in captivitatea mongola, peste nici un an. Disparitia lui va constitui un balon de oxigen pentru defunctul imperiu bizantin, dar urmasii sai – Murad si mai ales Mehmed Cuceritorul vor face totusi din turci cel mai puternic neam din aceasta parte a lumii.
Comentarii