Figura controversata in istoria monarhilor rusi, Petru al III-lea a accesat la tron la 34 de ani si dupa sase luni a fost inlaturat si asasinat in circumstante dubioase. El s-a nascut la 21 februarie 1728, la Kiel (Germania), pe atunci Ducatul Holstein-Hottorp. Mama lui a murit putin dupa nastere, iar matusa Elizabeta, devenita imparateasa a Rusiei, a decis ca nepotul sau sa se casatoreasca cu Frederica, verisoara de rangul doi.
Derularea evenimentelor a aratat ca acea hotarare a fost una fatala pentru Petru (botezat Karl Peter Ulrich), intrucat sotia impusa a fost cea care a gandit un complot impotriva lui. Suava Frederica a devenit, cu ajutorul garzilor imperiale, tarina Ecaterina cea Mare, figura majora a liderilor imperiului rus.
Nefericitul mariaj a fost celebrat in 1745, cand Petru avea 17 ani. A fost o casatorie nefericita si din acel moment incep sa curga informatii contradictorii despre Petru. Ecaterina spunea ca este un om rau, un betiv si un amator de "glume violente" si, in general, un om care "nu este bun de nimic", ba chiar "un idiot". Aceste opinii nefavorabile au fost, se pare, lansate pentru a justifica uzurparea puterii, intrucat istoricii au revizuit imaginea lui Petru al III-lea.
El a domnit de la 5 ianuarie 1762 si pana la 9 iulie acelasi an. In acea scurta perioada (186 de zile) el a promovat 220 de legi noi, cu caracter democratic, care impuneau ridicarea nivelului de civilizatie al Rusiei feudale, de la serbi si pana la aristocrati. Dar a gresit neglijand tocmai statutul garzilor imperiale (un fel de pretorieni), care erau condusi de un anume Alexei Orlov. Acesta a devenit amantul viitoarei imparatese Ecaterina a II-a si a organizat arestarea lui Petru al III-lea.
Trebuie amintit ca Petru al III-lea a fost apreciat de demnitarii epocii pentru reformele pe care voia sa le introduca (inclusiv eliminarea politiei politice), care chiar au propus o statuie din aur pentru el. Dar tarul a refuzat si a fost convins ca ideile sale occidentale vor fi bine primite… Succesoarea lui a facut din Rusia o mare putere europeana.
PAUL IOAN
Comentarii