Problemele socio-politice ale Frantei nu fusesera rezolvate de revolutia din 1830, cand a fost inscaunat regele Louis-Philippe de Orléans. Dupa optsprezece ani de domnie conservatoare si impovaratoare pentru clasa mijlocie si muncitorime (sub lozinca "Bancherii guverneaza"), revoltele de strada din 23 februarie 1848 au condus la demisia prim-ministrului Guillaume Gizot si la abdicarea lui Louis-Philippe (care a murit in exil in Anglia, in 1850, la 76 de ani). Revolutionarii care ridicasera baricade in Paris, condusi de opozitia liberala, au organizat un guvern provizoriu, numit "A doua Republica". Poetul Alphonse de Lamartine a fost numit sef provizoriu. Rolul acestuia era sa organizeze alegeri pentru Adunarea Constituanta si sa formeze un guvern republican.
Existau doua masuri urgente pentru noua putere: votul universal al tuturor barbatilor (nu doar cei cu proprietati, iar femeile erau in continuare excluse de la vot) si rezolvarea problemei somerilor. Asa s-a infiintat Biroul National al Somerilor, condus de Louis Blanc, un mare castig al proletariatului (cum avea sa spuna Marx). Foarte importanta a fost si liberalizarea presei (cenzurata sub Louis-Philippe), astfel incat numai in 1848 au aparut 479 de ziare noi, in mare majoritate liberale sau cu vederi de stanga.
Dupa alegerile libere din aprilie 1848, noul guvern condus de Jacques d'Eure a inceput sa vireze spre conservatorism. Din acest motiv s-a ajuns iarasi la dure confruntari de strada in luna iunie. Sef al statului a fost pus generalul Cavaignac, care avea misiunea de a organiza din nou alegeri. Acestea s-au desfasurat abia in decembrie 1848. Au existat patru candidati, printre care si jurnalistul Rollin.
A castigat detasat Louis Napoleon Bonaparte (nepotul lui Napoleon I). Dar, ironia soartei pentru poporul francez a fost ca acest presedinte al celei de-a doua Republici franceze a dat o lovitura de stat in 1852 si s-a declarat imparat cu titlul Napoleon III!
PAUL IOAN
Comentarii