Alcide Amedeo Francesco De Gasperi a fost un politician si om de stat italian care a fondat partidul Democratia Crestina si a fost prim-ministru al Italiei în opt guverne de coalitie succesive din 1945 pâna în 1953.
De Gasperi a fost ultimul prim-ministru al Regatului Italiei, servind atât sub Victor Emmanuel al III-lea, cât si sub Umberto al II-lea. De asemenea, a fost primul prim-ministru al Republicii Italiene si, pentru scurt timp, a fost sef de stat provizoriu dupa ce poporul italian a votat pentru abolirea monarhiei si instituirea unei republici. Mandatul sau de opt ani ramâne un reper de longevitate politica pentru un lider din politica italiana moderna. De Gasperi este al cincilea cel mai longeviv prim-ministru de la unificarea Italiei. Catolic devotat, a fost unul dintre parintii fondatori ai Uniunii Europene, împreuna cu italianul Altiero Spinelli.
De Gasperi s-a nascut în 1881 la Pieve Tesino, în Tirol, în prezent parte a regiunii italiene Trentino-Alto Adige, care la acea vreme apartinea Austro-Ungariei. Din 1896, a fost activ în miscarea social-crestina. De la vârsta de 24 de ani, De Gasperi a condus revista „Il Nuovo Trentino”, în care a aparat cultura italiana si interesele economice ale regiunii sale.
În 1911, a fost ales în parlamentul austriac ca reprezentant al Italiei, alaturându-se altor deputati italieni care solicitau anexarea Trentino la Italia. Când anexarea a fost realizata (1919), De Gasperi a fost ales deputat în parlamentul italian în 1921, fiind unul dintre fondatorii Partidului Popular Italian (PPI), care reprezenta traditia crestin-democrata liberala.
Ostil fascistilor, în 1927 a fost arestat si condamnat la patru ani de închisoare. A fost eliberat, dupa ce a executat 16 luni, prin interventia Papei Pius al XI-lea si, în 1929, a devenit bibliotecar la Vatican. Activ în rezistenta în timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, a reusit sa reorganizeze PPI ca Partid Crestin Democrat.
La caderea regimului fascist (1943) a devenit secretar al Partidului Crestin Democrat si a fost numit ministru fara portofoliu în primul cabinet al lui Ivanoe Bonomi (iunie 1944). De Gasperi si-a format propriul cabinet la 10 decembrie 1945 si a instituit un program de reforma agrara.
Italia a intrat în Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) în 1951. Unul dintre principalii sustinatori ai formarii unei federatii de state europene democratice, De Gasperi a contribuit la organizarea Consiliului Europei si a Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului (1951). Dupa caderea guvernului sau în 1953, a devenit secretar general al Partidului Crestin Democrat, care l-a numit presedinte în mai 1954. A murit în august 1954.
GABRIEL TUDOR
Comentarii