Numita in italiana „falò delle vanità”, aceasta procesiune a constituit ani de-a randul o imagine comuna in Florenta. Ea reprezenta arderea de obiecte considerate de autoritatile florentine drept „aducatoare de pacat”. Dar sintagma face referire in special la cel mai celebru rug al desertaciunilor, aprins in februarie 1497 din porunca temutului si controversatului calugar dominican Girolamo Savonarola. Atunci, suporterii acestuia au ars pe un rug improvizat in piata centrala a Florentei, mii de obiecte cosmetice, instrumente muzicale, parfumuri, carti, manuscrise stravechi, tablouri si sculpturi de lemn si bronz, de o inestimabila valoare.
Astfel au fost distruse lucrari de Ovidiu, Propertius, Dante si Boccaccio, multe dintre ele fiind unicate si disparand pentru totdeauna. Influenta discursurilor zguduitoare ale lui Savonarola a fost atat de mare incat pana si mari artisti contemporani, ca Lorenzo di Credi si Sandro Botticelli, au fost convinsi sa-si arunce pe rug operele create. Oricine se opunea acestor manifestari era persecutat de sustinatorii fanatici ai lui Savonarola, numiti „piagnoni” (bocitorii).
In cele din urma insa, atmosfera de teroare instalata de tiranicul calugar in Florenta a generat nemultumiri, iar papa Alexandru al VI-lea l-a excomunicat, sub acuzatia de erezie.
Charismaticul teolog a fost executat prin crucificare si ardere pe rug in mai 1498, tot in Piazza della Signoria, locul unde candva se inaltau rugurile desertaciunilor generate de el. Ca o ironie a sortii, un alt rug al desertaciunilor a fost aprins a doua zi dupa executarea lui Savonarola, cartile si manuscrisele dominicanului fiind incendiate de florentinii entuziasti ca scapasera de sub teocratia brutala a acestuia.
GABRIEL TUDOR
Comentarii