Atacul asupra manastirii de la Lindisfarne a fost primul raid viking inregistrat in Anglia, iar importanta sa este semnalata de incidentele ciudate care il insotesc in documentele istorice. Desi Cronica anglo-saxona releva ca raidul ar fi avut loc in luna ianuarie, in prezent este acceptat faptul ca data reala a fost 8 iunie.
Descrierea atacului este scurta – cronicarul spune doar ca biserica a fost distrusa, ca au fost furate bunuri si ca s-a varsat sange – dar foametea si semnele prevestitoare care sunt notate inainte de aceasta indica gravitatea raidului din perspectiva anglo-saxona. Sursele arata ca evenimentul a fost inspaimantator pentru crestinii englezi nu numai din cauza marii violente exercitate, ci si pentru ca un sanctuar crestin a fost vandalizat de un popor pagan.
In scrisorile cronicarului Alcuin si in Historia Regum, atacul este descris ca o agresiune care a pangarit un loc sfant. Intr-adevar, atacand insula Lindisfarne, vikingii au lovit in inima crestinismului anglo-saxon. Manastirea si episcopia de la Lindisfarne fusesera infiintate la mijlocul secolului al VII-lea de calugarul irlandez Aidan, chemat in Northumbria de catre regele Oswald pentru a relansa misiunea crestina in nord.
Lindisfarne a devenit centrul unei misiuni de convertire de mare succes, o baza de la care Aidan urma sa calatoreasca pe continent pentru a propovadui credinta crestina si a infiinta noi avanposturi misionare.
Insula a devenit mai tarziu un loc de pelerinaj, deoarece manastirea sa detinea relicvele Sfantului Cuthbert, care a fost numit episcop de Lindisfarne in 685. Cuthbert a fost un clarvazator si vindecator renumit in vremea sa, iar dupa moartea sa au fost raportate multe miracole, ceea ce a facut din insula o destinatie populara pentru credinciosi.
Pe masura ce notorietatea manastirii a crescut, bogatia sa s-a marit, primind daruri de la personalitati regale si danii de terenuri. Raidul asupra manastirii Lindisfarne este adesea citat ca fiind inceputul epocii vikinge in Europa.
GABRIEL TUDOR
Comentarii