1. Cannes sub semnul Fahrenheit 9/11

          Temperatura la care arde libertatea
          
          Cineastul american Michael Moore, care s-a remarcat deja la ultimele editii ale Festivalului de la Cannes si ale Premiilor Oscar atât prin subiectele delicate pe care le-a tratat în documentarele sale, cât si prin luarile de cuvânt, a intrat din nou în atentia opiniei publice, dupa ce studiourile Disney au blocat distributia celui mai recent film al lui, Fahrenheit 9/11, foarte critic la adresa presedintelui George W. Bush.

          Temperatura la care arde libertatea
          
          Cineastul american Michael Moore, care s-a remarcat deja la ultimele editii ale Festivalului de la Cannes si ale Premiilor Oscar atât prin subiectele delicate pe care le-a tratat în documentarele sale, cât si prin luarile de cuvânt, a intrat din nou în atentia opiniei publice, dupa ce studiourile Disney au blocat distributia celui mai recent film al lui, Fahrenheit 9/11, foarte critic la adresa presedintelui George W. Bush. Aluzia din titlu este la creatia clasica a lui Ray Bradbury, autorul unei splendide povestiri, intitulate Fahrenheit 451 (temperatura la care arde hârtia), dupa care François Truffaut a facut un excelent film in 1966. Documentarul face însa parte din selectia oficiala a Festivalului de la Cannes, care a debutat pe 12 mai.
          
          De ce este „periculos”?
          
          Documentarul este o critica aspra a politicii presedintelui Bush, de dinainte si dupa atentatul din 11 septembrie 2001. Cineastul nu ezita sa prezinte legaturile compromitatoare ale familiei Bush si ale apropiatilor sai cu marile familii saudite, implicit cu cea a lui Ossama Ben Laden, seful gruparii teroriste Al-Qadda. Asumându-si toate riscurile, regizorul merge mai departe si se refera la rolul jucat de administratia americana în evacuarea membrilor familiei Ben Laden, imediat dupa atentat, revendicat de Al-Qadda si soldat cu aproape 3.000 de morti în Statele Unite.
          
          „Jos cenzura”
          
          „Speram sa prezint publicului creatia mea fara sa am de-a face cu cenzura de care m-am lovit adesea”, a declarat Michael Moore. E drept, unele persoane se pot teme de acest film, din cauza a ceea ce arata. Dar nu mai au ce face, filmul a fost facut, e genial, îl veti vedea în aceasta vara, caci, în ciuda a tot ce se întâmpla, traim într-o tara libera.” Dupa exprimarea acestui punct de vedere taios, presa de peste ocean a încercat sa ia legatura cu Matthew Hiltzik, purtatorul de cuvânt al filialei de distributie Miramax (care trebuia sa difuzeze documentarul), însa acesta a refuzat sa dea orice fel de informatie, preferând sa nu comenteze acuzatiile aduse de Michael Moore.
          Ce legatura este între Disney si Miramax? Potrivit unor comentarii aparute în „New York Times”, între studiourile Disney si patronii de la Miramax – fratii Bob si Harvey Weinstein – exista un contract care, în functie de circumstante, îi permite companiei Disney sa împiedice distributia anumitor filme (cele cu buget excesiv sau interzise minorilor). Desi nu se încadreaza în nici una din cele doua precizari privind blocarea difuzarii, capetele încoronate de la Disney au considerat ca documentarul lui Moore l-ar putea irita pe Jeb Bush, fratele presedintelui Statelor Unite, guvernator de Florida.
          
          Jocuri de interese
          
          Cu toate ca reprezentantii societatii Miramax au încercat pe cât a fost posibil sa evite declaratiile publice, într-un fel sau altul au lasat sa se înteleaga ca interzicerea difuzarii filmului lui Moore ar depasi clauzele contractului cu Disney, fapt care, în cel mai scurt timp, trebuie clarificat între cele doua parti. Interesant este faptul ca Miramax este si principalul investitor în proiectul lui Moore (6 milioane de dolari), asa ca lovitura data de Disney e mult mai puternica decât pare la prima vedere.
          Ramâne de vazut ce se va întâmpla, caci Zenia Mucha, purtatorul de cuvânt de la Disney, a tinut sa precizeze ca grupul pe care îl reprezinta nu-si va schimba decizia: „Înca din mai 2003 i-am avertizat pe cei de la Miramax si pe agentul lui Moore ca acest film nu va fi distribuit, dar ei si-au mentinut hotarârea de a-l face”. În fond, de ce nu vrea Disney sa irite sensibilitatea guvernatorului de Florida? Nu neaparat pentru ca acesta este frate cu presedintele Bush, ci pentru ca interesele financiare ale companiei Disney ar putea fi lezate: societatea câstiga milioane de dolari de pe urma parcurilor tematice si a hotelurilor din Florida. Sa-l stârneasca pe Jeb Bush împotriva lor n-ar fi asadar un lucru foarte întelept. „Este totusi un film legitim – a declarat Michael Eisner, presedintele de la Disney, doar ca nu vrem sa… pice într-o perioada electorala, desi noi nu suntem o societate angajata politic. De altfel, Miramax este libera sa gaseasca un alt distribuitor în America de Nord.” Asa e, numai ca în acest caz profiturile de pe urma filmului ar trebui împartite între Miramax si noul distribuitor, lucru deloc pe placul lui Harvey Weinstein, care are nevoie de bani, el fiind un generos sustinator financiar al… partidului democrat.
          
          Scurta lectie pentru surzi
          
          Acuzând studiourile Disney ca au vrut sa-i „ucida” filmul, incomodul cineast Michael Moore a lansat o întrebare usturatoare pentru cei care se tem de documentarul lui: „E posibil ca într-o societate libera si deschisa, interesele financiare sa decida în mod esential asupra a ceea ce publicul are voie sa vada?” si a mai adaugat: „…aceasta batalie ar putea constitui o lectie privind dificultatea din aceasta tara de a crea o opera deranjanta pentru cei de la putere”.
          Michael Moore nu este la prima batalie de acest gen: tot el este autorul unui alt documentar incomod pentru autoritatile americane, Bowling for Columbine, film care s-a axat pe regimul armelor si violenta necontrolata din Statele Unite. La Cannes 2002 a fost încununat cu Premiul celei de-a 55-a editii a festivalului, iar anul trecut a fost recompensat cu un Oscar pentru cel mai bun documentar. Numai în Statele Unite a avut încasari de 22 milioane de dolari, cifra semnificativa pentru categoria filmelor documentare.
          
          In dialog direct cu internautii
          
          „Prieteni, multi s-au speriat aflând despre ce va fi vorba in acest documentar. Acum e terminat, e groaznic si nimeni nu mai poate face nimic. Eu stiu despre ce este vorba si o sa vorbesc despre film cu ocazia lansarii. In fond suntem intr-o tara libera. Al dumneavoastra, Michael Moore” (www.michaelmoore.com, mmflint@aol.com)
          
          2. Placerea pe care o ofera filmul
          
          Fideli ideii pe care o cultiva de mai multi ani încoace, francezii au gândit si editia din anul acesta (a 57-a) deschisa tuturor tarilor lumii, fie ele mici sau mari, oferind prilejul unei competitii „atât estetice. cât si geopolitice”. Comitetul de selectie s-a confruntat „cu o inflatie” de lung sau scurt metraje: 3562 productii , spre deosebire de 2498 în 2003 si 1397 în 2000. Numai la categoria lung metraje au fost înscrise pentru selectie 1325 filme din 85 de tari. u Festivalul si-a ales anul acesta ca deviza: „Placerea pe care ne-o ofera cinemaul”, asa ca a debutat cu o „gran fiesta” oferita de filmul Proasta educatie, al lui Pedro Almodovar urmând sa se încheie cu o seara gigantesca dedicata împlinirii a 80 de ani a celebrei companii Metro-Goldwyn Mayer.u Festivalierii canezi se gândesc deja la cea de-a 60-a aniversare a sa, din 2007, când se va pune prima piatra la temelia unui Muzeu al Festivalului de la Cannes.
          
          3. Anul acesta au intrat în competitie 18 productii:
          Shrek 2 – Andrew Adamson, Kelly Asbury, Conrad Vernon (USA)
          The Ladykillers – Joel si Ethan Coen (USA)
          Femeia e viitorul barbatului – Hong Sang-soo (Coreea)
          Viata si moartea lui Peter Sellers – Stephen Hopkins (USA)
          Nobody Knows – Kore-Eda Hirokazu (Japonia)
          Viata este un miracol (Zivot je Cudo) – Emir Kusturica (Serbia/Muntenegru) La Nina Santa – Lucrecia Martel (Argentina)
          Fahrenheit 9/11 – Michael Moore (USA)
          Inocenta – Oshii Mamoru (Japonia)
          Old Boy – Park Chan-wook (Coreea)
          Diarios de motocicleta (Voyage r motocyclette) – Walter Salles (Brazilia)
          Consecintele iubirii – Paolo Sorrentino (Italia)
          Tropical Malady – Apichatpong Weerasethakul (Thadlanda)
          Edukators (Die Fetten Jahre sind vorbei) – Hans Weingartner (Germania)
          2046 – Wong Kar-wad (China)
          Clean – Olivier Assayas (Franta)
          Exils – Tony Gatlif (Franta)
          Ca o imagine – Agncs Jaoui (Franta)