Ca regula generala, actorii sunt cunoscuti pentru expertiza lor exclusiva în roluri dramatice sau comice, incursiunile lor ocazionale în afara zonei lor de confort variind de la inconfortabil de neconvingator la inconfortabil de atroce.
Exista foarte putini actori care pot trece cu usurinta de la un set de abilitati la altul si este deosebit de amuzant sa urmaresti actori seriosi în roluri secundare de comedie, care reusesc cu brio sa fure atentia de la vedetele comice de pe afisele acelor productii.
Tom Cruise în Furtuna tropicala
Poate ca Ben Stiller a fost starul si regizorul acestei comedii de mare succes, iar Robert Downey Jr. cel care a câstigat laudele sezonului de premii, dar Tom Cruise este cu siguranta membrul distributiei din Furtuna tropicala care a câstigat cel mai mult din participarea sa în film, jucând deghizat în rolul lui Les Grossman, un personaj gras, chelios, transpirat si absolut insuportabil.
Înainte de a filma surprinzatorul sau rol secundar, Cruise nu numai ca se limitase în cea mai mare parte la drama de-a lungul legendarei sale cariere, dar intensitatea personalitatii sale din afara ecranului fusese, de asemenea, supusa unei analize amanuntite în anii premergatori lansarii comediei în 2008.
Interpretarea sa entuziasta din Furtuna tropicala nu numai ca i-a oferit ocazia de a-si dovedi calitatile de comediant, dar l-a si ajutat sa îsi atenueze si sa îsi reabiliteze reputatia. Rezultatul a fost una dintre cele mai memorabile – si, desigur, cele mai de nerecunoscut – aparitii din cariera sa.
Jason Statham în Spioana
Jason Statham este întruchiparea „tipului dur” din filmele cu urmariri si mafioti si de aceea a fost un pic surprinzator sa-l vedem jucând alaturi de Melissa McCarthy într-o comedie traznita despre agenti secreti. Sigur, el joaca practic o versiune parodica a durului sinistru pentru care este deja cunoscut în filmul Spioana al regizorului Paul Feig, dar personajul lui Statham ajunge cumva sa stârneasca cele mai multe râsete într-un film care ar trebui sa fie un vehicul pentru bufoneriile lui McCarthy.
Chiar si atunci când aceasta este în centrul atentiei – ca în scena în care amândoi atârna de patina de aterizare a unui elicopter – personajul lui Statham, agentul Rick Ford, este cel care sfârseste prin a furniza poanta fizica. Mai exact, el risca furia celor de la Resurse Umane din cadrul CIA încercând sa urce în siguranta si folosind-o McCarthy ca pe un perete de catarat.
Meryl Streep în Tinerete vesnica
Când esti considerata „cea mai buna actrita a generatiei sale” si câstigi atâtea premii încât nu mai stii unde sa le pui e usor sa dai cu piciorul oricarui scenariu pe care îl doresti. Cu toate acestea, a o vedea pe legendara Meryl Streep alaturi de Goldie Hawn si foarte tânarul Bruce Willis în comedia neagra a lui Robert Zemeckis, Tinerete vesnica, parea sa fie o provocare pentru vedeta unor filme precum Alegerea Sofiei.
Dar, bineînteles, ea a fost mai mult decât capabila sa întruchipeze un personaj fantastic, care-si desurubeaza gâtul fara probleme. Filmul plin de efecte speciale a fost realizat în 1992, când efectele generate de calculator erau înca noi, ceea ce a reprezentat un alt obstacol de depasit pentru Streep. Totusi ea a reusit, oferind o interpretare care a fost nominalizata la Globul de Aur.
Omar Sharif în Top Secret!
Interpretarea isterica a lui Leslie Nielsen în filmul Airplane! din 1980 a stabilit probabil standardul de aur pentru asa-numitii actori seriosi care sunt mult mai amuzanti decât te-ai astepta. Dar în 1984, actorul egiptean Omar Sharif a aparut în Top Secret!, o alta comedie nebuneasca scrisa de creierele din spatele Airplane!
Desi regizorul David Zucker a declarat ca nu doreste sa includa din nou o multime de personaje cameo surprinzatoare, Sharif a fost totusi adus în rolul agentului Cedric, consolidându-si pentru totdeauna locul în panteonul maestrilor actori.
Al Pacino în Jack si Jill
Multi ar considera interpretarile flamboaiante lui Al Pacino în filme precum Scarface si Parfum de femeie exemple de top ale comediei neintentionate. Dar se pare ca el poate fi la fel de amuzant si în mod intentionat, lucru pe care l-a dovedit fara îndoiala în „atrocitatea” de comedie a lui Adam Sandler, Jack si Jill.
Folosirea cuvântului „atrocitate” pentru a descrie acest film nu a fost o greseala de tipar, deoarece comedia a obtinut un record de 12 nominalizari la premiile Zmeura de Aur din acel an. Cu toate acestea, numarul de cântec si dans al lui Pacino ca reclama la o bautura gustoasa pentru micul dejun ar fi trebuit sa anuleze toate cele 12 nominalizari si poate chiar sa conduca la un nou premiu pentru a face filmele groaznice vizionabile.
GABRIEL TUDOR
Comentarii