In colectia Raftul Denisei a fost lansat recent volumul de povestiri Inima inimii scris de scriitorul portughez António Lobo Antunes. Volumul este un fel de album de copilarie, parfumat cu muzica fado si momente de gratie sau teroare cosmica, undeva în centrul lumii de la Plaja Merilor, pigmentat cu scene din viata unor cupluri fracturate, gândurile unor barbati si femei a caror disperare provine fie din lipsa iubirii, fie din cauza îmbatrânirii, evocari ale vechii Lisabone cu pitorescul mahalalelor si al cafenelelor-patiserii… Aceste scurte proze nostalgice, dramatice, ironice sau poetice îsi trag substanta din fotografii imaginare sau reale ascunse în sertarele abisale ale memoriei.
În una dintre confesiunile sale, António Lobo Antunes spunea: „M-am nascut într-o mahala a Lisabonei, la Benfica, pe atunci o strânsura de mici gospodarii, despartite de stradute înguste, cu case scunde, loc unde le auzeam seara pe toate mamele tipând – Viiiiiiiictor! – o strigare care plecând din strada Ernesto da Silva, atingea berzele cocotate pe vârfurile celor mai semeti arbori si îneca paunii în lacul de sub plopi. Am crescut în preajma micului castel de la Portas care ne separa de Venda Nova si de Drumul Militar, într-un tinut ale carui posturi de frontiera erau drogheria domnului Jardim, bacania Chelului, patiseria domnului Madureira si merceria havaneza a domnului Silvino, iar dupa-amiezile îmi placea sa lalai prin atelierul de cizmarie al domnului Florindo, care pingelea pantofi într-o odaie întunecata înconjurat de câtiva orbi asezati pe taburete, toti îmbibati cu un amestec de miros de piele si de mizerie ce-mi ramâne în amintire, singurul miros de sfintenie cunoscut de mine”.
Jucarii sau victime?
Yasunari Kawabata, considerat cel mai mare scriitor japonez, cu anvergura mondiala, s-a nascut la Osaka, în 1899 (m. 1972). A debutat în 1925, si doi ani mai târziu a devenit cunoscut prin nuvela Dansatoarea din Izu, iar în 1948 si-a câstigat definitiv notorietatea cu splendidul roman Tara zapezilor, aparut în anii 70 si în limba româna la editura Univers. Kawabata, dupa ale carui romane si povestiri s-au facut mai multe filme, este primul scriitor japonez care a primit premiul Nobel pentru literatura; se întâmpla în anul 1968.
Operele sale s-au bucurat de o notorietate internationala, cartile lui fiind citite si astazi cu aceeasi placere în toata lumea; ca dovada, editura Humanitas Fiction, a lansat de curând romanul Frumoasele adormite, aparut în anul 1961, un roman care pastreaza nealterate prospetimea lirica si stilul inconfundabil ale marelui scriitor. Frumoasele adormite este singurul roman al lui Yasunari Kawabata care exploreaza în mod explicit psihologia atractiei sexuale.
Casa frumoaselor adormite este un loc al placerilor crepusculare. La lasarea întunericului, barbatii aflati la apusul vietii vin sa petreaca noaptea alaturi de tinere nevinovate cufundate într-un somn adânc, din care nicio sautare, niciun gest violent nu le poate trezi. Pasivitatea lor e periculoasa, pentru ca reprezinta o permanenta tentatie de a depasi limitele impuse, un îndemn pervers la agresiuni doar aparent fara consecinte. Sunt aceste fete jucarii, sau victime? întreaba Kawabata, iar raspunsul nu e niciodata univoc.
„Cartea lui Kawabata este un studiu al fantasmelor erotice din mintea unui senzualist atent pâna la morbidete atât la miresme si parfumuri, cât si la nuantele mângâierii, fascinat de unicitatea fiecaui trup de femeie de care se apropie, atasat de cuceririle sale sexuale din trecut… Încaperea unde nu se afla decât un pat si un trup adormit, ce poate fi folosit sau abuzat, dupa bunul-plac al barbatului, fara martori si deci fara rusine, este o scena pe care Eguchi se poate vedea asa cum este de fapt – batrân, respingator si aproape de moarte. Noptile pe care le petrece cu fetele fara nume nu-i provoaca bucurie sau placere fizica, ci melancolie, regret si suferinta”, scria J.M. Coetzee, laureat al Premiului Nobel pentru literatura, în The New York Review of Books.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii