Ne-am obisnuit cu totii, gratie asaltului mediatic al puzderiei de filme realizate la Hollywood, cu imaginea americanului erou – fie el soldat, civil sau mutant genetic (dar creat tot de savanti americani!) – care înfrunta armate de killeri, inamici vazuti si nevazuti, extraterestri cu unul, doua sau o suta de capete, învingându-i pe toti si, eventual, mestecând guma la final. O astfel de imagine pare sa fie standardul pentru un film de succes. Dar nu întotdeauna lucrurile stau astfel, pentru ca – traiasca libertatea de exprimare! – unii regizori au vazut lucrurile exact pe dos si le-au creat americanilor un portret deloc magulitor…
Capitanul Piersicuta pe Insula Demonilor (1943)
Una dintre primele asemenea creatii e un film de desene animate lung de 37 de minute în care, ca reactie la Mickey Mouse înrolat în armata americana, japonezii si-au creat si ei un personaj belicos. E vorba de Capitanul Piersicuta, care, în fruntea escadrilei sale de animalute antropomorfe, ataca „Insula Demonilor” – o reflectare animata a atacului de la Pearl Harbour. Desi majoritatea americanilor sunt înfatisati ca niste marinari cu aceleasi trasaturi, Bluto, personajul negativ din desenele cu Popeye, apare episodic, ca un betivan care cade de pe bordul unui vapor si plânge, patetic, cerând sa fie salvat.
Conspiratia blestematilor (1950)
Mai cunoscut în Occident gratie superbului „Zboara cocorii”, care a si câstigat trofeul Palme d’Or, regizorul Mihail Kalatazov a realizat si un faimos film de propaganda antiamericana, intitulat „Conspiratia blestematilor”. Pelicula are ca personaj principal un ambasador american, pe nume MacHill, care doreste sa saboteze masiv productia de grâne a unei tari neprecizate din estul Europei (cel mai probabil Polonia), spre a o obliga sa se alature Planului Marshall. O parte a planului sau malefic implica si colaborarea cu clerul catolic, care doreste sa recucereasca Estul ateu. Dar, ca într-un veritabil film sovietic, MacHill si preotii sunt înfrânti de o revolta a clasei muncitoare, care preia puterea în tara, în numele maretului Stalin…
Pulbere argintie (1953)
În 1953, desi Stalin murise, propaganda anti-americana era la apogeu, fapt demonstrat si de acest film, a carui actiune graviteaza în jurul unui savant genial, scelerat si, evident, american. El doreste sa dezvolte o noua arma de distrugere în masa, folosind o pulbere argintie radioactiva, cautând s-o experimenteze pe cobai umani. „Dati-mi un avion plin cu coreeni si cu chinezi si va voi demonstra o excelenta metoda de ucis oameni”, cere el guvernului de la Washington. Planul sau diabolic e zadarnicit nu de vreun comando de soldati sovietici care fumeaza sub apa, ci de un alt capitalist corupt, care-l ucide pe savant, din dorinta de a obtine arma pentru el.
Domnul Libertate (1969)
Regizat de expatriatul american William Klein, acesta e un atac bombastic la adresa Americii anilor ’60, care începe ca o satira, dar se încheie ca o condamnare totala. Pelicula a fost considerata de reputatul critic american Jonathan Rosenbaum „cel mai anti-american film creat vreodata”. Avem de-a face cu un supererou, Mr Freedom, care se îmbraca în rosu, alb si albastru (culorile steagului SUA) si pleaca în Franta pentru a lupta contra organizatiei „Antilibertatea”. În mod curios, filmul satirizeaza si Uniunea Sovietica si China comunista, supereroul chinez fiind un urias dragon… gonflabil.
Misiune de lupta (1985)
În timpul Razboiului Rece, nu doar americanii au produs filme de propaganda, gen Rambo sau Disparut în misiune, ci si sovieticii. Regizorul Mihail Tumanisvili, de pilda, a realizat „Misiune de lupta”, demonizând armata americana „eliberatoare”. Filmul urmareste actiunile unui grup de comando sovietic care încearca sa-l opreasca pe un general american sa lanseze rachete nucleare asupra Moscovei. Bineînteles, ca si omologii lor americani, eroii sovietici ucid nenumarati dusmani, iar, când un Ivan intra într-un bar unde sunt si sovietici, si americani si începe sa traga cu mitraliera, cad rapusi de gloante doar americanii, normal!
Valea Lupilor: Irak (2006)
Unul dintre cele mai notorii filme antiamericane facute vreodata, „Valea Lupilor” a provocat un soc atunci când a fost lansat, mai ales pentru reproducerea, prin detalii grafice socante, a incidentului Hood, din 2003, când mai multi soldati turci au fost capturati, interogati si umiliti de trupele americane, dar si prin relevarea scandalului de tortura de la închisoarea Abu Ghraib. Filmul îi înfatiseaza pe multi dintre soldatii americani din Irak si Turcia ca pe niste criminali rasisti si sociopati si îi are pe afis pe doi actori americani celebri – Billy Zane, în rolul colonelului Marshall, un psihopat care crede ca uciderea „teroristilor” e o misiune de la Dumnezeu, si Gary Busey, în rolul unui doctor evreu care recolteaza organe de la civili irakieni lipsiti de aparare spre a le vinde unor pacienti bogati din New York si Tel Aviv.
GABRIEL TUDOR
Comentarii