De ani buni, pasionatii filmelor horror sunt obisnuiti cu pelicule in care, pe langa actorii „in carne si oase”, rolurile principale sa fie detinute si de creaturi monstruoase, realizate fie pe computer, fie in atelierele specialistilor in efecte speciale. A ajuns aproape o axioma faptul ca un film de groaza care se respecta si vrea sa aiba succes, sa prezinte, pe langa o poveste terifianta, si asemenea fapturi ciudate, izvorate dintr-o imaginatie mai bogata decat sultanul Bruneiului. Recenta productie „Paranormal Activity” nu doar ca sparge toate canoanele de acest gen, dar dovedeste ca, mai ales cand e vorba de un horror, spectatorii pot fi impresionati – si, in cazul de fata, terifiati – nu doar de ceea ce vad, cat de ce nu vad…
Spielberg a schimbat finalul filmului
„Paranormal Activity” a avut un buget de 15.000 dolari, o suma insignifianta in comparatie cu zecile de milioane investite intr-un film cu monstri „clasic”, dar se anunta deja drept cea mai profitabila pelicula (in ceea ce priveste raportul investitii-profit) din toate timpurile. Secventele de debut reflecta un mesaj prin care studioul de film tine sa multumeasca familiilor protagonistilor, Micah si Katie, ca si Departamentului de Politie din San Diego, pentru sprijinul acordat si punerea la dispozitie a casetelor din care filmul a fost alcatuit.
Din start, spectatorului i se sugereaza astfel ca personajele principale nu mai sunt si prin urmare, ca el va astepta cu sufletul la gura sa vada insiruirile de situatii ce au dus la acest deznodamant – tragic, de buna seama, de vreme ce este implicata si politia. Senzatia de autenticitate este astfel asigurata, un truc deja familiar de la The Blair Witch Project (1999) incoace. Trebuie totusi sa precizam ca, desi filmul a fost regizat de cvasinecunoscutul Oren Peli, dupa ce a facut turul festivalurilor, anul trecut, atragand atentia „mogulilor” de la Hollywood, insusi Steven Spielberg s-a implicat si a propus un alt final, mult mai inspaimantator, dar si mai „promitator”, in vederea realizarii unor continuari ale filmului. De fapt, se pare ca au fost filmate mai multe finaluri (unii spun ca trei, altii ca noua) din care realizatorii peliculei au avut de ales.
Povestea neobisnuita a unui cuplu obisnuit
Rezultatul a fost un film excelent, care a reusit sa adune, in prima saptamana de la lansare, 9,1 milioane dolari, lasand cu mult in urma principalul rival, Saw VI, in topul incasarilor, de Halloween. Filmul in sine a devenit un fenomen de masa si cu siguranta ca, la fel ca si Proiectul „Blair Witch”, acum un deceniu, va genera o intreaga industrie. Subiectul este cat se poate de simplu, de-a dreptul banal si toti cei ce urmeaza sa vada filmul stiu deja cam la ce sa se astepte: un tanar cuplu care locuieste intr-o casa bantuita. Modul in care Oren Peli prezinta trairile acestui cuplu depaseste insa orice imaginatie.
Actorii sunt doi amatori, Katie Peterson si Micah Sloat, care-si joaca propriile roluri cu naturaletea fireasca. Ei au decis sa locuiasca impreuna, dupa o prietenie indelungata, si se muta intr-o casa de la periferia orasului San Diego. Ceea ce nu stim, dar vom afla curand, este ca odata cu ei, in casa isi mai face salas o entitate nevazuta, care manifesta fata de Katie un atasament morbid. De altfel, insasi marturia lui Katie ne-o va confirma: inca de cand era fetita, spune ea, a fost urmarita de o „fantomita”. Cei doi nu dau atentie acestui fapt, Katie pentru ca „fantomita” a fost intotdeauna cumsecade, iar Micah pentru ca pur si simplu nu crede in existenta spiritelor.
„Fantomita” cumsecade devine un demon cumplit
Curand insa, ei isi vor da seama ca „fantomita” nu este deloc cumsecade si blajina, ci un demon naprasnic, obsedat de Katie si foarte gelos pe „intrusul” Micah. Un menage-a-trois cum n-ati mai vazut si ale carui aventuri constituie sarea si piperul acestui film. Pentru ca practic tot ce se intampla in casa bantuita spectatorul poate vedea prin intermediul casetelor video filmate de Micah.
Tanarul are un cult pentru filmari si inregistreaza pe pelicula viata de zi cu zi a proaspat intemeiatei sale familii. Mai mult decat atat, punand camera pe un trepied, el inregistreaza si ciudateniile petrecute noaptea, si in care gelosul admirator al lui Katie se manifesta, in toata invizibila lui splendoare. Usile se deschid si se inchid singure, ferestrele asijderea, o silueta nevazuta se strecoara pe sub cearsafuri, imbratisand-o pe Katie si dandu-i ghionturi tovarasului de ei viata… Cei doi asista terifiati la ce se intampla si nimeni, nici macar vanatorii de fantome, nu le poate veni in ajutor.
Inchisoarea fara gratii
Atmosfera este apasatoare si Oren Peli stie cum sa manipuleze angoasele spectatorului. Faptul ca intreaga pelicula surprinde doar punctul de vedere al lui Micah, prin intermediul camerei sale, confera un realism crud, brutal. Nu va asteptati sa vedeti schimbari spectaculoase de unghiuri sau cine stie ce alte trucuri utilizate de obicei de regizorii filmelor de groaza. Totul este brut, filmat „la prima mana” si tremurul camerei reflecta spaima care, in cele din urma, va pune stapanire si pe Micah, cel atat de hotarat sa invinga demonul. Faptul ca filmul nu are coloana muzicala – cateva crampeie de melodii fiind adaugate ulterior, spre final, intareste si mai mult senzatia de autenticitate si lasa practic spectatorul sa traiasca alaturi de personaje spaima care le macina pe acestea. Astfel, Peli construieste cu meticulozitate o inchisoare fara gratii, lasand spectatorii, cu fiecare minut ce trece, sa vada cum zidurile se strang in jurul victimelor neajutorate.
GABRIEL TUDOR
Comentarii