Vazand valul de fake-news si mesajele controversate, bizare si chiar absurde vehiculate si viralizate în mediul online, mai ales în ultimele doua luni, am putea fi tentati sa credem ca misterioasele guverne din umbra sau corporatiile atotputernice, decise sa reduca la tacere pe oricine le-ar putea deranja sau da în vileag planurile de stapânire a lumii reprezinta fenomene aparute de curând.
Lumea cinematografului demonstreaza însa ca dimpotriva, aceste fenomene sunt mult mai vechi, iar unele dintre cele mai bune filme produse vreodata, unele chiar premiate cu Oscar, au ca subiect aceasta fascinanta, dar înfricosatoare lume a corporatiilor care vor sa musamalizeze adevarul, dar se confrunta cu oameni curajosi, dispusi sa se sacrifice pentru ca acest adevar sa iasa la iveala.
Cine stie câstiga (1994)
Regizat de faimosul actor Robert Redford, acest film este o excelenta introspectie în lumea masinariei mediatice americane, capabila sa manipuleze audiente uriase, în folosul unor sponsori corporatisti. În cazul de fata, beneficiarul este firma de bauturi racoritoare Geritol (al carui patron fara scrupule este interpretat de Martin Scorsese!), care se implica în masluirea unui popular concurs de cultura generala. În acest joc murdar, doi concurenti onesti, dar saraci, interpretati de John Turturro si Ralph Fiennes, sunt doar pioni care realizeaza ca orice încercare de a da în vileag trucul este sortita esecului. Filmul a fost inspirat dintr-un caz real, petrecut la o televiziune americana în anii 1950.
Sindromul China (1979)
O reporterita îndrazneata (Jane Fonda) si cameramanul ei (Michael Douglas) ajung sa fie hartuiti de o corporatie care detine o uzina atomoelectrica în California, dupa ce filmeaza, întâmplator, un accident care ar fi putut produce zeci de mii de morti. Celor doi li se baga bete în roate inclusiv de catre sefii lor din televiziune, dar nu dau înapoi, ci dezvaluie lumii adevarul, ajutati de un angajat al corporatiei, Jack Godell (rol jucat de Jack Lemmon). Vazut azi, filmul pare mai curând o avanpremiera americana a accidentului de la Cernobîl, evident, cu alt final.
Michael Clayton (2007)
Personajul principal al acestei pelicule, interpretat de George Clooney, este initial un avocat zelos si veros, dornic sa treaca peste orice obstacol spre a-si satisface orgoliul si setea de putere. Dar, în momentul în care este însarcinat sa apere interesele unei companii chimice care a contaminat cu deseuri toxice o comunitate pasnica din Wisconsin, el începe sa-si faca procese de constiinta, trecând în cele din urma de partea cealalta a baricadei. Filmul, considerat de multi critici cel mai valoros realizat în 2007 a fost nominalizat la sapte categorii de Oscar, actrita Tilda Swinton obtinând mult râvnita statueta pentru performanta sa artistica.
Firma (1993)
O alta pelicula exceptionala, al carui protagonist este un tânar avocat (Tom Cruise), care crede ca a dat lovitura vietii angajându-se la celebra firma de avocatura Bendini, Lambert & Locke. Înainte i se deschide un trai luxos, cu distractii si placeri, dar, pe masura ce zilele trec el îsi da seama ca a nimerit, de fapt, într-o capcana aurita, devenind sclavul bine platit al unor indivizi fara scrupule. Avocatul accepta sa fie recrutat de FBI pentru a dezvalui detalii legate de activitatile tenebroase ale firmei de avocatura si de faptul ca orice avocat care a încercat sa o paraseasca a sfârsit asasinat.
Erin Brockovich (2000)
Spre deosebire de multe alte filme de pe aceasta lista, care pun accent exclusiv pe actiune, acesta, regizat de Steven Soderbergh, beneficiaza si de o latura romantica, imprimata de prezenta sensibila a „frumusicii” Julia Roberts. Mama a trei copii, prototipul gospodinei americane, personajul Juliei Roberts se transforma peste noapte într-o aparatoare a drepturilor comunitatii în care locuieste, dupa ce descopera dovezi socante ca o companie omnipotenta polueaza apa, provocând o avalansa de cazuri de cancere. Criticii sunt de acord ca rareori Julia Roberts a fost mai buna într-un rol, iar premiul Oscar, primit de ea pentru aceasta performanta, a fost pe deplin meritat.
GABRIEL TUDOR
Comentarii