„Daca nu ar parea tocit de atâta folosire, as fi ales drept motto al romanului meu acest adagiu al lui Dostoievski: «Frumusetea va salva lumea»”, marturisea scriitorul francez David Foenkinos într-un interviu. Referirea era la romanul sau Catre frumusete aparut la Humanitas Fiction în traducerea lui Daniel Nicolescu.
„Dar nu banalizarea este adevaratul motiv, intuieste cititorul, ci predilectia autorului pentru nuanta si sugestie, pentru o scriitura delicata si subtila, care tatoneaza continuu misterul, ocolind explicitul, o „culoare a cuvintelor“ ferma, un contur al personajelor si faptelor lipsit de sfumato”, explica textul editurii. Este vorba despre „Antoine, respectat profesor de istoria artei care renunta aparent inexplicabil la tot, Camille, tânara pictorita a carei vulnerabilitate se ascunde în liniile bruste si culorile tari aruncate pe pânza, Mathilde, mama singura care nu mai spera sa iasa din rutina cotidiana, se dezvaluie treptat, gravitând mereu în jurul frumusetii perene a artei. Poate însa aceasta sa rascumpere raul? Sa absolve de orice vina? Sa compenseze pierderea? Sa reaprinda iubirea?”. Grele întrebari!
Iata si un scurt fragment de la începutul romanului: Antoine venise mult mai devreme la întâlnirea cu responsabila departamentului de resurse umane. De câteva zile, întregul lui spirit era concentrat pe acest interviu. Orsay era locul unde voia sa fie… Mathilde Mattel îi precizase, la telefon, sa nu cumva s-o apuce pe traseul vizitatorilor…
La mijlocul coridorului, nu mai stia pe unde s-o apuce. De cealalta parte a peretelui cu geamuri, zari un tablou al lui Gustave Courbet. Frumusetea ramâne cel mai bun leac împotriva incertitudinii pe care-l avem. De câteva saptamâni, lupta ca sa nu se împotmoleasca. Simtea ca nu prea mai are vlaga, iar cele doua interogatorii, venite unul dupa altul, îi solicitasera un efort considerabil. Cu toate astea, nu avusese de rostit decât câteva vorbe, trebuise sa raspunda la niste întrebari care nu ascundeau nici cea mai marunta capcana. Se întorsese la un stadiu primar de întelegere a lumii, lasându-se adesea napadit de niste spaime irationale. În fiecare zi, simtea tot mai mult consecintele a ceea ce traise. Avea oare sa fie în stare sa treaca cu bine de acest interviu cu doamna Mattel?
Autorul David Foenkinos s-a nascut la Paris în 1974. A studiat literatura la Sorbona si a urmat în paralel cursuri de muzica, visând, pentru o vreme, sa înfiinteze o trupa. A debutat în anul 2001 cu romanul Inversion de l’idiotie. De l’influence de deux Polonais, recompensat cu Premiul François Mauriac, urmat în 2002 de Entre les oreilles. În 2004 publica Potentialul erotic al sotiei mele (Le potentiel érotique de ma femme; Humanitas Fiction, 2017), care obtine Premiul Roger-Nimier în acelasi an. Urmeaza un numar impresionant de romane, unele distinse cu importante premii literare, cum ar fi: În caz de fericire (En cas de bonheur, 2005; Humanitas, 2008), Les cœurs autonomes (2006), Qui se souvient de David Foenkinos? în 2007, care primeste Premiul Jean Giono. Acestea sunt urmate de La délicatesse (2009), Lennon (2010), Le petit garçon qui disait toujours non (2011), Le saule pleureur de bonne humeur (2012), Je vais mieux (2013), Charlotte (2014), care câstiga Premiul Renaudot si Premiul Goncourt des Lycéens, si Le Mystère Henri Pick, în 2016.
Romanul Catre frumusete (Vers la beauté) a aparut în 2018 la editura Gallimard din Paris.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii