Daca ar fi sa ne luam dupa filmele facute la Hollywood, o poveste de dragoste e mai ceva ca-n basmele cu printi, zane si cenusarese, iar protagonistii traiesc pana la adanci batraneti in mariaje perfecte, neumbrite de niciun nor. In realitate, lucrurile stau cu totul altfel, iar psihologii si sociologii se iau cu mainile de cap vazand „fantasmele” lansate de scenaristii din cetatea filmului. De ce? Sa-i lasam pe ei sa va explice!
Coup de foudre? Minciuni!
Cele mai frumoase filme romantice ne fac sa credem ca iubirea e un sentiment care se abate asupra actorilor din senin, ca si cum neastamparatul Cupidon n-ar avea altceva de facut decat sa-i sageteze pe frumuseii si frumuselele de prin studiourile californiene. De la Jack, care o priveste languros pe Rose in „Titanic” la Cady Heron, practic topindu-se cand imprumuta un creion de la Aaron Samuels in „Fete rele”, dragostea la prima vedere pare un fetis al Hollywood-ului.
In filmul „Pestele cel mare”, tema este dusa si mai departe, cand personajul lui Ewan Mc Gregor, Ed Bloom, pune ochii pe o frumoasa straina (Alison Lohman) si spune: „Am sa o gasesc pe fata asta, am sa ma insor cu ea si am sa-mi petrec tot restul vietii cu ea.” Evident, pana la sfarsitul filmului asta chiar se si intampla…
Insa Mary-Lou Galician, profesoara de la Scoala de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din cadrul Universitatii Cronkite, Arizona, spune ca o asemenea portretizare este imposibila in viata reala, unde indragostitii nu-si cad unul altuia cu tronc instantaneu. Explicatia pentru care acest lucru se intampla in filme tine de motive mercantile: pur si simplu nu exista timpul necesar, la o pelicula cu durata medie de 120 de minute, pentru a prezenta o poveste de dragoste in desfasurarea ei, asa ca scenaristii prefera sa ni-i prezinte pe protagonisti direct indragostiti!
Doar contrariile se atrag
Exista o multime de filme care vor sa ne dea de inteles ca, daca nu esti exact opusul partenerului sau partenerei tale, n-aveti nicio sansa sa faceti casa buna impreuna. Si nu ne referim la „Frumoasa si bestia”, ci si la alte filme, precum „Grease”, „Scoala de sambata” si, mai ales, „Frumusica”.
In acest ultim film, diferentele sociale sunt mai mari, parca, si decat in „Cenusareasa”! Sociologul Chauntelle Tibbals, specialista in cultura populara, sexualitate si gen, spune insa ca
intr-o relatie, clasele sociale reprezinta „un important factor despartitor”. Numai la Hollywood un om de afaceri bogat, chipes si de succes, s-ar putea indragosti lulea de practicanta celei mai vechi meserii din lume…
Partenerii isi citesc gandurile
Probabil, dar numai in filme precum „Pe cand tu dormeai”, „Mesaj pentru tine” sau „Eu cu cine ma marit?”. Dupa ce au studiat zeci de asemenea filme, psihologii de la Universitatea Heriot Watt, din Edinburgh, Scotia, au solicitat catorva sute de voluntari sa le raspunda la o serie de intrebari privind asteptarile lor intr-o relatie sentimentala. S-a descoperit astfel ca tocmai cei pasionati de filme precum cele mentionate mai sus aveau serioase probleme de comunicare cu partenerii lor si nu reuseau niciodata sa le „citeasca” intentiile, daca acestia nu si le exprimau concret.
Soacrele si socrii sunt intotdeauna „de cosmar”
In filme, soacrele sunt prezentate, cu mici exceptii, ca fiind niste „poame acre”, dupa cum spune si zicala. Mai mult decat atat, in unele productii, precum „Soacra mea, o scorpie” sau „Casa, dulce casa”, mamele de baieti par anume facute sa distruga legaturile odraslelor lor cu fete pe care ele le considera „nedemne”, ca potentiale sotii.
Sentimentele par sa fie reciproce, caci in creatiile hollywoodiene, nici nurorile nu-si suporta soacrele, mai ales atunci cand acestea sunt niste snoabe care considera ca fiii lor nu se pot casatori decat cel putin cu niste zeite…
In realitate, potrivit unui sondaj citat de cotidianul New York Post, doar 28% din femeile americane sustin ca ar avea relatii dificile cu soacrele, restul de 72% apreciind relatiile drept „satisfacatoare, bune sau excelente.”
GABRIEL TUDOR
Comentarii