O cetate fabuloasa, veche de multe veacuri si pierduta undeva, in timp, a fost redescoperita si explorarea sa reluata cu numai cativa ani in urma, cu ajutorul celor mai noi tehnologii. Insa, dincolo de performantele metodelor actuale de cercetare, specialistii sunt fascinati de ceea ce au (re)gasit in jungla guatemaleza.
Etern pierduta lupta cu timpul
Naachtun a fost una dintre cele mai infloritoare orase de piatra ale fabuloasei civilizatii mayase. Se spune de altfel ca ar fi fost ultima cetate din perioada asa-numitei „varste de aur” a acestei populatii – datata intre anii 200 si 900 d.Hr. Readucerea ei la lumina i se datoreaza arheologului american Sylvanus Morley, care a localizat-o in 1922 si a dat acest nume sitului respectiv, „naachtun” insemnand „pietrele de departe” in limba mayasilor.
Insa numele sau vechi era Masuul, ea fiind situata in mijlocul oraselor mayase din epoca clasica. Situl este unul de anvergura considerabila, incluzand mai multe temple piramidale si o Acropola, legate intre ele prin drumuri consolidate cu un mortar calcaros, precum si doua terenuri pentru jocul cu mingea specific populatiilor Americii Centrale precolumbiene. Totusi, si ea a cazut prada neinduplecarii timpului, care a facut ca vechile ziduri sa fie surpate si inghitite de vegetatie, apoi acoperite de pamant. O zona altadata deschisa catre lumina, prospera, transformata intr-un tinut extrem de salbatic, nu intamplator supranumit metaforic „regatul liliecilor”.
O alta istorie
Un trecator mai grabit prin jungla guatemaleza nu ar fi observat ramasitele fostei cetati. Poate doar niste ridicaturi de pamant invadate de vegetatia luxurianta si grohotisuri care nu si-ar avea locul acolo. In vremea sa de glorie insa, Naachtun lega orasele Tikal si Calakmul, superputerile epocii clasice, iar in timpul deselor razboaie e foarte posibil sa fi servit ca „loc de tratative neutru”. Sapaturile arheologice incepute in 2011 au permis descoperirea multor vestigii de mare valoare, intre care o reprezentare a faimoasei „Femei din Tikal”, dar cele mai spectaculoase revelatii au aparut odata cu prospectiunile ultramoderne realizate prin teledetectie cu laser (Lidar, in limbajul specialistilor). Din 2017 incoace, au fost localizate astfel peste 60.000 de structuri, care marturisesc ca acolo a existat candva cu totul alt peisaj si s-a desfasurat o alta istorie decat cea din zilele noastre.
In jur de 25 de hectare pe care se ridicau temple, piramide, palate, piete ale vechiului Maasul si cele peste 175 de hectare locuite de populatia mai putin instarita erau inconjurate de suprafete agricole pe care maiestria uluitoare de ingineri a mayasilor ni se releva prin amenajari aproape moderne, destinate bunei gestionari a culturilor in perioadele ploioase, ca si in cele secetoase.
Inca un element pozitiv ce tine de evolutia fireasca a omenirii, din pacate si el nimicit de nesatioasa sete de bogatii si de atrocitatile invadatorilor veniti aici de peste mari spre a-si impune cu orice pret legile „civilizatiei” lor.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii