Cine dintre cei care iubeau muzica tanara a anilor 70-80 nu isi aminteste de Dan Andrei Aldea si formatia sa Sfinx? Sa ne amintim, Dan Aldea era considerat atunci cel mai bun chitarist din Romania, Sfinxul, cea mai buna formatie din Romania, compozitiile lor, cele mai interesante din Romania acelor ani. Nu e de mirare ca Dan Aldea aparea in spectacolele de muzica si poezie de la Teatrul Bulandra, sala Gradina Icoanei in care piesa de rezistenta era Om bun. Anii au trecut, Dan Aldea a ales la un moment dat „libertatea” si a ramas in Olanda, dar faima lui s-a stins ca o lumanare. El a continuat sa se ocupe de muzica, dar oarecum „in anonimitate”. Iata ca, recent, Soft Records ne informeaza ca reediteaza pentru prima oara pe un CD, dupa 40 de ani de „adormire”, celebrul album al trupei Sfinx, Lume alba. In plus, pe disc vor aparea si 4 piese bonus de pe LP-ul aparut in 1974.
Editia aniversara a albumului Sfinx, Lume alba este multiplicata pe numai 500 de CD-uri numerotate in formatul digipack 6 pagini si va fi disponibil mai intai online prin MyCD astfel incat fanii sa poata obtine fara dificultate incepand cu 7 august 2015 (precomenzi). Ulterior, mai aflam din comunicat, ca in limita stocului disponibil, albumul va putea fi procurat prin retelele de distributie ale partenerilor Soft Records.
Aldea si Sfinx
A reasculta Sfinx, chiar si melodiile remasterizate dupa ultimele tehnologii, este ca si cum ai porni intr-o excursie in care n-ai mai fost de 40 de ani. In Lumea alba, cu multe tonuri de gri, acelea care dau cea mai adevarata culoare a muzicii. Mai intai pentru ca Aldea „este muzicianul rock si folk care a survolat granitele genurilor muzicale fara niciun efort, provocand admiratia generala cu fiecare melodie, solo ori orchestratie. Considerat de mic un copil-minune al viorii, muzicianul a descoperit insa in adolescenta chitara electrica, si prin ea genul rock care explodase in acei ani intr-un fenomen greu de cuantificat si astazi.
Dupa un parcurs saizecist al genului beat, grupul SFINX a fost practic reinventat de Aldea, iar primul semn viabil oficial s-a consumat la marele festival pop organizat de Club A in 1971 (sa ne amintim, un exceptional laborator al muzicii tinere rock si progresiv din Romania, niciodata reeditat de atunci pana azi). Aldea insusi denumea formula de muzica de cvasi acustica de atunci drept un pop cameral, un grup experimental caruia muzicianul ii duce si astazi dorul. Modificarea ulterioara a componentei trupei Sfinx a facut posibila trecerea spre registrul pop-rock si progresiv, girat intr-un mod original pentru intreaga muzica romaneasca, influentand generatiile urmatoare de compozitori, instrumentisti si melomani. Concentrate in jurul maiestriei liderului, discul Lumea alba contine deopotriva compozitii ale celorlalti membri ai grupului (cu aportul instrumental — orchestral al lui Dan, in aceeasi osmoza dovedita de aceste inregistrari), din care nu putem detasa valoarea poematica a textelor care uneori au fost cenzurate.
Intr-un recent interviu, Dan Aldea facea lumina in opera SFINX harazita posteritatii, exemplificand cu episoade punctuale ale luptei cu cenzura, ori ale subterfugiilor folosite pentru ocolirea acesteia, deseori aberanta. O alta lumina arunca si Misu Cernea asupra aparitiei diverselor compozitii: „SFINX a fost mereu la limita dintre comercial si muzica-stiinta, trebuia sa balansam mereu intre polii astia. Aveam nevoie si de popularitate, de cota, deci mai scoteam si piese ca cele de pe primul album, Lume alba. Asadar pop-rockurile Calatorul si copacul, Hora de baieti ori Norul fata in fata cu progresivele Sinteze, Magelan si Lume alba, iar printre acestea, doua bijuterii neclasificabile: Secolul vitezei si Om bun”. O calatorie muzicala asteptata de toti adevaratii iubitori ai muzicii rock ai acelor ani.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii