Orice s-ar spune, exista ceva incredibil de atragator în legatura cu asasinii. Aceste personaje aflate în afara legii au adesea puterea de a lua viata cu impunitate, dar actioneaza, în cele mai multe cazuri, ca întruchipare a unei idei de dreptate sociala dusa la extrem.
În acest sens, asasinul satisface o nevoie profunda (si tulburatoare) a publicului de a simti ca poate lua parte, fie si indirect, la aplicarea unei razbunari meritate sau a unei justitii aflate dincolo de cea certificata prin legi.
Exista o frumusete brutala în multe dintre cele mai bune filme cu asasini, iar aceste roluri solicita în cel mai înalt grad calitatile actoricesti ale protagonistilor. Si ne veti da, cu siguranta dreptate, parcurgând titlurile de mai jos si amintindu-va de prestatia actorilor din rolurile principale.
Samuraiul (1967)
Filmul neo-noir Samuraiul, ca si cele mai bune filme noir clasice, este realizat cu maiestrie de regizorul Jean-Pierre Melville, care s-a dovedit a fi un maestru al luminii si culorii. Totusi, oricât de priceput ar fi regizorul, el este depasit de actorul sau fetis, Alain Delon, care joaca rolul asasinului Jef Costello.
Delon este unul dintre acei actori care reusesc sa fie foarte frumosi si foarte reci, un tip dur cu aspect de idol al femeilor. Filmul conduce spectatorul pe un traseu complicat, care îl oglindeste pe cel al protagonistului, în timp ce acesta cauta sa afle cine a încercat sa îl ucida.
Nikita (1990)
Nikita se numara printre cele mai bune filme ale regizorului francez Luc Bresson si urmareste personajul Nikita (interpretat de Anne Parillaud) în timp ce este luat de pe strada si pregatit sa devina un asasin priceput. Lucrurile se complica, însa, atunci când Nikita se îndragosteste si trebuie sa faca fata clivajului dintre noua sa viata si misiunile sale de asasin.
Acest film are o inteligenta si o bogatie emotionala care îl ajuta sa se ridice deasupra seriei obisnuite de filme cu asasini. Nikita devine o persoana de care publicul chiar îi pasa, iar povestea ei are mize reale, dincolo de simpla placere de a o vedea devenind o ucigasa în serie.
Pulp Fiction (1994)
Pulp Fiction ramâne unul dintre cele mai cunoscute filme ale lui Quentin Tarantino, iar interpretarile lui John Travolta si Samuel L. Jackson, în rolurile unor asasini cam trazniti, s-au dovedit esentiale (si, am putea spune, si salvatoare) pentru carierele amândurora. Cu naratiunea sa fragmentata, violenta stridenta si dialogul taios, pelicula prezinta toate înfloriturile artistice care vor defini productia regizorala a lui Tarantino.
Filmul este o placere de urmarit atât pentru actiunea electrizanta în sine, cât si pentru numeroasele omagii si referiri la personajele de benzi desenate din trecut. În ciuda violentei sale extreme, ramâne un film remarcabil de amuzant, chiar si la treizeci de ani de la lansarea sa.
John Wick (2014)
Keanu Reeves face cel mai bun rol din cariera sa în filmul John Wick – povestea unui fost asasin care porneste în cautarea razbunarii dupa ce câinele sau este ucis. Dar ceea ce ar fi putut fi o premisa ridicola de film de serie B devine ceva mai maret si mai intens.
În multe privinte, este exemplul perfect de melodrama masculina, deoarece Wick nu doreste altceva decât sa scape de ciclul violentei în care pare sa fie mereu prins. În plus, filmul arata, de asemenea, masura în care genul de actiune are înca multa viata, iar cinematografia sa eleganta aduce o binevenita gura de aer proaspat în acest gen.
Domnul si doamna Smith (2005)
Brad Pitt si Angelina Jolie au demonstrat ca au o chimie incontestabila pe ecran în comedia de actiune Domnul si doamna Smith, în care joaca rolurile unei perechi de asasini casatoriti, angajati sa se ucida unul pe celalalt.
Cu toate acestea, filmul reuseste din multe alte motive decât dinamica dintre Pitt si Jolie. Are un scenariu extrem de inteligent si amuzant si se joaca cu unele dintre cele mai cunoscute conventii ale genului comediei romantice. Este genul de film care invita publicul sa se relaxeze si sa se bucure de spectacol si nu pierde niciodata din vedere faptul ca astfel de productii ar trebui sa fie distractive.
GABRIEL TUDOR
Comentarii