Desi sunt unanim considerati niste genii, marii regizori nu au de multe ori niciun cuvant de spus in fata producatorilor si a directorilor de studiouri in ceea ce priveste versiunea finala a peliculelor lor.
Acest lucru constituie o sursa de iritare constanta pentru regizori, care uneori isi vad filmele rupte in bucati si esuand lamentabil, dupa ce au fost editate si refacute de mogulii cinematografici. De aceea, unii regizori au cautat sa-si relanseze filmele in versiunile originale, ceea ce a dus deseori la completa reevaluare a acestora.
De la unele dintre cele mai catastrofale esecuri din punct de vedere financiar din toate timpurile pana la filme care s-au zbatut in obscuritate pana cand un public cult le-a oferit cuvenita apreciere, iata cateva dintre capodoperele cinematografice carora „li s-a facut dreptate” cand versiunile lor mai lungi au fost, in sfarsit, difuzate.
A fost odata in America
Regizorul italian Sergio Leone si-a facut un nume prin realizarea unor filme din gama western-spaghetti cu accente dure si foarte stilizate. Ultimul sau film a fost atat un triumf, cat si o tragedie in cariera sa – un film de proportii epice care a fost celebrat in versiunea de patru ore, dar a fost dezavuat complet de criticii americani, care au apucat sa vada doar o versiune „ciopartita”, de doua ore.
A fost odata in America se intinde pe mai multe decenii din viata lui Noodles, un gangster evreu din Manhattan, interpretat de Robert De Niro. Dansul inainte si inapoi prin diferitele etape ale vietii sale confera filmului un arc coerent din punct de vedere emotional.
Dar cand Leone a predat versiunea de 269 de minute a filmului, producatorii au angajat un editor care nu numai ca a redus filmul la aproape jumatate, dar a si rearanjat scenele in ordine cronologica. Pe langa aceasta schimbare structurala radicala, montajul a eliminat informatii narative cruciale si mai multe scene care ilustrau momente informative din educatia lui Noodles.
Ca atare, filmul a fost practic desfiintat de critica de specialitate, un reputat critic, Roger Ebert, care vazuse versiunea originala a lui Leone la Festivalul de Film de la Cannes, descriind versiunea prescurtata ca fiind o „parodie”. Peste multi ani, montajul lui Leone a fost lansat si s-a impus in atentia criticilor si cinefililor, care astazi considera filmul o capodopera.
Regatul cerului
Actiunea filmului istoric din 2005 al aceluiasi Ridley Scott, Regatul cerului, este plasata in timpul Cruciadelor, iar Orlando Bloom il interpreteaza pe Balian, un tanar fierar francez care calatoreste la Ierusalim si devine un lider in lupta dintre crestini si musulmani pentru Tara Sfanta. Cand a fost lansat, filmul a fost intampinat cu recenzii mixte.
In timp ce actorii principali au fost laudati pentru performantele lor, criticii au condamnat filmul ca fiind „de prost gust”. Potrivit lui Scott, insa, filmul pe care publicul l-a vazut nu era si cel pe care el intentionase sa il lanseze.
Cand publicul de test a reactionat prost la montajul original, directorii Fox l-au convins pe regizor sa taie 45 de minute, transformand pelicula intr-un film de actiune aseptizat, mai degraba decat intr-o epopee romantica de amploare despre moralitate si compromis.
Dar la sfarsitul anului 2005 o versiune a regizorului a fost difuzata in Los Angeles, iar cateva luni mai tarziu, a devenit disponibila publicului larg. In timp ce lansarea in cinematografe nu a reusit sa emotioneze criticii sau publicul, versiunea mai lunga a lui Scott a primit recenzii calduroase, unii critici afirmand ca este „o adevarata capodopera”.
Cotton Club
In 1984, Francis Ford Coppola se afla la apogeul succesului, dupa reusitele cu Nasul si Apocalipsul, acum, cand a acceptat rugamintea sefului studiourilor Paramount de a rescrie si regiza Cotton Club, un musical de epoca, despre Harlemul anilor 1930. Cand, in cele din urma, a fost lansat, o serie de drame din culise au umbrit filmul si nici recenziile critice, nici incasarile din box office nu au putut compensa publicitatea negativa sau bugetul masiv risipit.
Potrivit lui Coppola, studioul a devenit nelinistit din cauza importantei acordate personajelor de culoare si a insistat ca el sa le diminueze prezenta, in favoarea vedetelor albe. Regizorul a cedat presiunii, iar filmul a inregistrat un esec total. Trei decenii mai tarziu insa, Coppola a investit jumatate de milion de dolari din banii proprii intr-o reeditare.
Intitulat Cotton Club Encore, montajul din 2019 a eliminat 13 minute de secvente din versiunea pentru cinematografe si a adaugat 24. De asemenea, s-a staruit mai mult asupra numerelor muzicale care dau farmecul clubului de noapte, permitand ca abilitatile interpretilor sa straluceasca. Efectul versiunii mai lungi este acela de a transforma un film „dezordonat” intr-un „ansamblu uimitor de concis”.
GABRIEL TUDOR
Comentarii