Conform unui comunicat al organizatorilor Festivalului International de Film Transilvania (nu înteleg de ce trebuie sa ne maimutarim denumindu-l în limba engleza!), competitia oficiala, destinata regizorilor aflati la primul sau al doilea film de fictiune, „include în acest an 12 opere singulare, puternice si provocatoare, din care juriul va alege la final un singur castigator al Trofeului Transilvania”.
Directorul artistic al Festivalului de la Cluj-Napoca, Mihai Chirilov declara pentru Agerpres ca „în acest an m-au interesat în principal acele filme care nu se agata conjunctural de contextul socio-politic actual, alegand fie sa-l eludeze complet, fie sa-l insereze subtil în povesti intimiste, explorate temerar dincolo de orice consecinte”.
Iata cateva exemple.
Monstri este debutul regizorului Marius Olteanu si, totodata, singurul titlu romanesc din cursa pentru Trofeul Transilvania. „O poveste de dragoste despre compromis, presiuni sociale si revelatii dureroase din viata unui cuplu, un film de o admirabila rigoare formala, prezentat în premiera în sectiunea Forum a Berlinalei din acest an”.
Omul care i-a surprins pe toti, cel de-al doilea film al duo-ului rusesc Natasha Merkulova-Aleksei Chupo, i-a adus actritei Natalya Kudryashowa un premiu de interpretare la Venetia, unde a fost proiectat în sectiunea Orizzonti. „Îmbinand elemente din folclorul rus cu probleme sociale circumscrise drepturilor LGBT, filmul spune povestea unui padurar din taigaua siberiana care, atunci cand afla ca mai are doar doua luni de trait, recurge la o solutie radicala pentru a trisa moartea”. Cum moartea nu poate fi „trisata”, ramane punctarea la Festival a unui subiect atat de drag mainstream-ului.
Tot din Rusia vine, în premiera internationala la Festival si filmul Umoristul, debutul regizoral al lui Mihail Idov despre o saptamana din viata lui Boris Arkadiev, un actor de comedie din Uniunea Sovietica a anilor 80, „chinuit nu numai de cenzura regimului, ci si de propriile nesigurante. Faima lui uriasa, dublata însa de lipsa libertatii personale, îi trezeste dorinta de razbunare într-o scena de antologie cu final neasteptat”.
Fara subiecte despre „vechi regimuri opresive”, Alb cat vezi cu ochii este cel de-al doilea lungmetraj al islandezului Hlynur Palmason, castigatorul Premiului pentru cea mai buna regie la TIFF 2018 cu Iarna tradarii. În Alb cat vezi cu ochii este vorba despre „un politist taciturn pe care gandul ca sotia l-ar fi înselat îl obsedeaza chiar si la doi ani dupa moartea acesteia”.
Pauza, debutul nu lipsit de umor negru al scenaristei, regizoarei si producatoarei cipriote Tonia Mishiali, este povestea unei eroine „captive într-un mariaj opresiv, lipsit de dragoste, care se refugiaza într-un imaginar dominat de violenta vindicativa pana în punctul în care realitatea si fantezia ajung sa se confunde”.
Neavand ocazia sa vedem aceste filme, îl credem pe cuvant pe directorul Festivalului, urmand sa prezentam saptamana viitoare celelalte filme prezente la editia din acest an al TIFF (sau FIFT, mai degraba?).
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii