Aflat la Madrid cu prilejul lansarii în Spania a filmului Asterix si Obelix: Misiunea Cleopatra, Gerard Depardieu a facut declaratii incendiare într-o conferinta de presa: "Nu ma aflu în lupta cu americanismele, dar sunt convins ca atotputernica industrie a cinematografiei de dincolo de ocean ucide încet-încet creatorii. Problema nu e de fapt cinemaul american în sine, ci industria hollywoodiana care detine controlul nu numai asupra filmelor, ci si asupra canalelor de difuzare.
Din fericire, filmul european si asiatic si-a gasit propriul sau public de multi ani încoace".
Depardieu, care a intrat pentru a doua oara în pielea lui Obelix, a mai declarat ca "asteapta cu îngrijorare reactia Statelor Unite", când productia franceza va fi proiectata în salile americane. "Nu-mi imaginez nici un pic cum vor reactiona americanii în fata unor eroi ca Asterix si Obelix. Ei nu au acelasi tip de eroism ca noi si se simt mult mai apropiati de personaje ca Spiderman sau Batman, având o viziune mult mai simplista asupra raului". "Uriasul" Depardieu, care a pierdut de la finalizarea turnarii filmului si pâna în prezent aproape 20 de kilograme, pare un… Obelix înfometat. "Nu-i greu sa te îngrasi sau sa slabesti daca ai un dram de vointa, a mai declarat el. În sapte ani, am pierdut în total 250 de kilograme, dar când eram gras ma simteam foarte bine si asta conta cel mai mult pentru mine." Actorul a marturisit – pentru a câta oara? – ca impunatorul Obelix a fost eroul cel mai drag copilariei sale. "Este eroul creat special pentru copii, e adorabil, e inocent si face lucrurile asa cum îi trec lui prin cap. De aici vine si întreaga dificultate a rolului: sa faci sa para ca toate gesturile personajului vin de la sine, pe negândite."
În ceea ce priveste viitorul carierei sale, Depardieu, aflat la vârsta de 53 de ani, debordeaza de proiecte: un film cu Jean-Paul Rappeneau (creatorul lui Cyrano de Bergerac) si un altul – Cocosatul de la Notre Dame – împreuna cu Dustin Hoffman. Foarte probabil, având-o ca partenera pe Uma Turman, va realiza si o noua versiune la Cei trei muschetari, fara sa uite sa-si faca timp si pentru teatru, opera si… vinul pe care îl produce.
Criminal în serie, în cinematografele americane
Un film, avându-l drept personaj principal pe criminalul în serie Jeffrey Dahmer, a poposit de curând în cinematografele americane. Regizorul, David Jacobson, a avut grija din timp sa asigure publicul cu nervii la pamânt ca filmul nu e violent, subiectul fiind axat pe descifrarea mecanismelor care l-au împins pe Dahmer sa comita odioasele crime. Sub titlul Dahmer: The Mind is a Place of Its Own, pelicula face portretul ucigasului aflat la sfârsitul epopeii sale criminale, cu flash-back-uri în adolescenta lui de baiat singuratic, factor favorizant în opinia psihologilor pentru explicarea comportamentului lui. Modul cum e privit personajul poate fi usor derutant. De aceea regizorul a simtit din nou nevoia sa avertizeze: "N-am intentionat sa fac un film care sa stârneasca sentimentul de compasiune fata de Dahmer, am încercat doar sa gasesc pâna si în el adevarate calitati umane. A nu vedea în el decât un monstru nu ne-ar ajuta deloc în identificarea si împiedicarea unor persoane asemenea lui sa mai comita crime odioase".
Cine este Jeffrey Dahmer? Barbatul care în 1991 a recunoscut ca a ucis la Milwaukee 17 barbati si baieti; totodata, i-a mutilat si s-a dedat la acte de canibalism. A fost condamnat pe viata, dar în 1992 a fost la rândul sau ucis de un coleg de închisoare.
Pentru a recrea povestea si personalitatea criminalului în serie, realizatorul filmului s-a inspirat din cartea scrisa de tatal acestuia, Lionel Dahmer, intitulata A Father's Story ("Povestea unui tata"). Cartea e strabatuta de o întrebare obsesiva a lui Lionel Dahmer care ar vrea sa stie în ce masura comportamentul lui ca parinte a contribuit la crimele savârsite de baiatul sau. În mod inevitabil, desi regizorul asigura pe toata lumea ca filmul nu contine scene violente, Dahmer taie capete, trepaneaza cranii, jupoaie pielea de pe cadavre, înveleste capete în pungi de plastic… Camera de filmat ramâne însa de fiecare data pe fata personajului, actiunea terifianta fiind doar sugerata de expresia de pe chipul actorului. Interpretul criminalului este Jeremy Renner, care s-a facut remarcat într-un serial pentru televiziune intitulat… Angel.
Cu toate precautiile regizorului, filmul lui David Jacobson a stârnit valuri de protest: avocatul familiilor a 11 dintre victime s-a opus cu îndârjire difuzarii, precizând ca însasi publicitatea care se face filmului este socanta si violenta de vreme ce trezeste amintirea unor atrocitati.
Harrison Ford nu s-a gândit la glorie
Harrison Ford este, nu de azi-de ieri, unul dintre cei mai bine platiti actori de la Hollywood, în prezent onorariul sau pentru prestatia unui rol ridicându-se la peste 25 de milioane de dolari. Criticii si istoricii celei de-a saptea arte îl considera deja una dintre figurile marcante ale cinematografiei din toate timpurile. El însa se numara printre putinii actori care declara ca nu a crezut mult timp în steaua lui norocoasa: se gândea ca, daca va intra în lumea filmului, va fi un actor de care nimeni nu-si va mai aminti. "Nu credeam sa am nici cel mai mic potential pentru a deveni un star. De altfel, niciodata nu am privit meseria de actor din acest unghi. Mai curând, am vazut în ea oportunitatea de a interpreta diferite personaje si de a trai povestile lor. Îmi doream sa joc aceste roluri caci voiam ca Harrison Ford sa traiasca mai multe vieti. În copilarie, îmi doream sa devin forestier pentru ca nu-mi imaginam ca as fi putut ramâne asezat zeci de ani într-un birou în care sa fac neobosit aceeasi munca, înconjurat mereu de aceiasi oameni. M-as fi plictisit de moarte".
Ally McBeal în situatii din ce în ce mai dificile
Ally McBeal, serialul inventat de producatorul David E. Kelly, s-a bucurat de un succes fulminant când a aparut, dar a avut de trecut si multe momente dificile pe masura ce timpul a trecut. Începând de la cel de-al patrulea sezon de filmari, unele dintre personajele-cheie ale povestii au parasit serialul si scenariul a trebuit sa fie modificat în asa fel încât sa se justifice disparitia lor. Dar, nu aceasta a fost problema cea mai dificila, ci faptul ca publicul a reactionat negativ si audienta a scazut îngrijorator. S-a încercat completarea "posturilor vacante" din bizarul cabinet de avocatura "Cage and Fish" cu persoane noi, dar farmecul primului grup de colegi "nebuni" n-a mai putut fi egalat. Dupa sase sezoane, producatorul a fost nevoit sa puna punct inventiei sale "istorice". Nimeni pâna la David E. Kelly nu mai crease un personaj ca Ally McBeal (Calista Flockhard), tânara avocata nevrozata, cu silueta de anorexica si fuste ultra-scurte, victima a halucinatiilor, mereu în cautarea sufletului pereche. Nimeni nu mai adusese în fata telespectatorilor procese la limita absurdului, în timpul carora cele mai neasteptate probleme legate de sexualitate sa fie dezbatute fara nici un fel de complexe, dar cu umor si asezonate cu melodii (interpretate de Vonda Shepard) al caror text sa puncteze mesajul fiecarei povesti în parte. Nimeni nu mai imaginase un cabinet de avocatura total atipic, în care avocatii, care câstiga toate procesele, petrec mai mult timp într-o toaleta unisex si într-un bar decât în sala de tribunal. Serialul a contrariat si în acelasi timp a fascinat telespectatorul. Iar personajele, cu toate ciudateniile lor, au fost adoptate în casele milioanelor de fani ai lui Ally McBeal.
S-a întâmplat însa ca pe parcursul filmarilor, Billy (Gil Bellows), iubirea din adolescenta a fragilei avocate, a trebuit sa moara; ca Georgia (Cortney Thorne-Smith), sotia acestuia, s-a suparat pe colegii ei si "a plecat" la o alta firma; ca excentrica Ling (Lucy Liu) s-a evaporat si ea în cel de-al cincilea sezon, ca de altfel si John Cage (Peter MacNicol), unul dintre pilonii cabinetului de avocatura, de un umor deosebit de suculent; ca Nelle (Portia de Rossi), Renee (Lisa Nicole Carson) si Elaine (Jane Krakowski) au început "sa traga chiulul" din ce în ce mai mult, aparitiile lor fiind egale cu semi-figuratia… Pâna si protagonista s-a cam plictisit la un moment dat de rol si a cerut ca în economia povestii interventiile ei sa fie cât mai putine, pentru a avea mai mult timp pentru viata personala. Evident, producatorul a tot încercat sa aduca un suflu nou în serialul care pierdea vizibil teren: în cel de-al patrulea sezon l-a cooptat, de exemplu, pe Robert Downey Junior, creând personajul lui Larry Paul. Dar relansarea filmului tot nu s-a realizat. În ultimele episoade, a apelat si la Christina Ricci pentru care a inventat-o pe Liza Bump, zisa si Lolita, dar miracolul tot n-a aparut. Asa ca s-a scris si s-a filmat ultimul episod în care scenaristul i-a reunit pe toti cei care au lucrat la firma "Cage and Fish". Prin rememorari ale unor întâmplari "notabile" spectatorul este din nou pus fata în fata nu numai cu cei ce au ramas mereu alaturi de "seful lor" Richard Fish (Greg Germann), ci si cu cei care…, într-un fel sau altul, i-au spus pa!: Billy, Georgia, Renee, Ling, John Cage… N-a uitat nici de cântaretul-fetis din serial, Barry White, nici de bebelusul creat pe computer care aparea în viziunile lui Ally, nici de celebrele "Fish"-isme, nici de schimburile cele mai savuroase de replici din episoadele precedente.
Dar, noi, românii, mai avem pâna sa ne despartim de unul sau altul dintre personajele din serial si cu atât mai mult de momentul marelui final.
Comentarii