In 2035, robotul infratit cu omul!

          La sfârsit de iulie, filmul stiintifico-fantastic „Eu, robotul” („I, robot”), avându-l pe Will Smith cap de afis, este la concurenta cu „Spiderman 2”, care acum doua saptamâni a atins la Paris un record de 2.100.

          La sfârsit de iulie, filmul stiintifico-fantastic „Eu, robotul” („I, robot”), avându-l pe Will Smith cap de afis, este la concurenta cu „Spiderman 2”, care acum doua saptamâni a atins la Paris un record de 2.100.789 bilete vândute. Actiunea filmului are loc în 2035, an în care robotii fac parte deja din cotidian. Copiii, casele si vietile oamenilor sunt în grija lor. Pot însa avea încredere deplina în ei?
          
          Film de anticipatie, adaptare dupa o nuvela de Isaac Asimov, „Eu, robotul” aduce în prim-plan o noua varianta a raporturilor dintre om si masina, în viziunea lui Alex Proyas, regizorul peliculelor „Orasul întunecat” si „Cioara”. Oamenii si robotii convietuiesc într-o societate dominata de cele trei legi ale roboticii. Prima lege: robotul nu-i va face niciodata vreun rau omului si-l va ajuta în caz de primejdie. Legea a doua: robotul trebuie sa se supuna ordinelor omului, cu exceptia situatiei în care încalca prima lege. Legea a treia: robotul trebuie sa-si apere propria existenta, în masura în care nu intra în conflict cu prima sau a doua lege. Ideile sunt perimate, cum perimata este si fictiunea lui Isaac Asimov, care vedea oameni convietuind cu roboti, ca sa nu mai vorbim despre viziunile altui om de stiinta si vizionar, Arthur C. Clarke, care prin anii 70 vedea în anul 2000 oameni mergând la serviciu cu farfurii zburatoare. În noul film de la Hollywood, o firma de robotica din Statele Unite si-a cladit o avere fabuloasa de-a lungul a patru generatii succesive de roboti si se pregateste sa lanseze pe piata un model revolutionar, automatizat, un asistent domestic: robotul NS-5, o minune a tehnologiei capabila sa îndeplineasca orice. Obsedat de o drama personala, inspectorul Del Spooner (Will Smith) are aversiune fata de roboti. Pasionat de muzica de altadata si de vechituri (baschetii Converse care dateaza din 2004), opunându-se progresului tehnologic, inspectorul pare retrograd.
          Convins de culpabilitatea robotilor, Spooner va fi primul care va suspecta masinile, atunci când prietenul sau, dr. Alfred Lanning (James Cromwell), un eminent cercetator, vicepresedintele firmei de robotica, este gasit mort.
          Sprijinit de dr. Susan Calvin (Bridget Moynahan), o cercetatoare specializata în psihologia robotilor, Spooner va ancheta aceasta moarte, convins ca în spatele sinuciderii se ascunde o crima. „I, Robot” pare sa reuneasca toate ingredientele necesare pentru crearea unui film stiintifico-fantastic pentru copii sau pentru adulti cu minte de copil, în care Will Smith vrea sa ne convinga cât de talentat este. Filmul, puternic promovat (spre deosebire de alte filme incomode) ramâne un divertisment de-o vara, banal ca o melodie a Andrelelor. Ramâne de adaugat ca imaginea robotilor a fost conceputa de un francez, Français Patrick Tatopoulos, care a colaborat trei ani cu Alex Proyas pentru a finaliza acest proiect. Tatopoulos a lucrat pentru peliculele „Godzilla”, „Ziua independentei” si „Stargate” si a imaginat universul nelinistitor din filmul lui Proyas „Orasul întunecat” (Dark City). Actorul Alan Tudyk îsi împrumuta vocea robotului Sonny. Initial, muzica din „I, robot” a fost încredintata lui Trevor Jones, care a colaborat si pentru „Dark City”. Compozitorul a fost înlocuit însa în ultimul moment cu Marco Beltrami, care n-a avut la dispozitie decât 17 zile pentru a compune coloana sonora. Cu toate efectele lui speciale si publicitatea desantata, acest film estival nici macar nu ajunge sa egaleze alte reusite ale genului – începând cu „Razboiul stelelor” si terminând cu „Odiseea spatiala 2001”, din care se inspira din belsug. Sonny, principalul erou robotizat, este o versiune hi-tech a lui 6PO, droidul aurit din „Razboiul stelelor”, în timp ce mesajul post mortem, în holograma, al doctorului Lanning ne aminteste de frumoasa printesa Leia care cere ajutorul lui Obi-Wan Kenobi. În ceea ce priveste sistemul de securitate al firmei de robotica, VIKI, acesta este versiunea feminina al lui HAL 9000 din „Odiseea spatiala 2001” Din pacate, filmul este o copie palida a filmului „Minority Report”, o adaptare a lui Steven Spielberg dupa scriitorul Philip K. Dick, cel putin în privinta complexitatii scenariului si a originalitatii efectelor speciale, dar la Hollywood cele mai valabile sunt vechile retete, revopsite.
          
          „Rondul de noapte” invinge „Stapânul inelelor”
          
          Superproductia ruseasca „Rondul de noapte” bate toate recordurile de vizionare în cinematografele din Rusia. De la premiera din 8 iulie, a atras peste trei milioane de spectatori, iar încasarile pâna la sfârsitul lunii iulie au fost de 13 milioane de dolari. Pâna acum, succesul comercial al acestui film a fost întrecut doar de ultimul episod din „Stapânul inelelor” care a avut încasari de 14 milioane de dolari de-a lungul a cinci luni de proiectie în salile din Rusia. „Rondul de noapte” este primul film rusesc care se impune pe piata dominata de productiile americane. Este vorba despre o istorie care se petrece în Moscova contemporana, o confruntare dintre fortele luminilor încarnate de magicienii care se ascund sub identitatea electricienilor si fortele tenebrelor încarnate de vampiri. În fiecare noapte, Anton Gorodetski urca în camionul sau si strabate strazile Moscovei ca sa goneasca vampirii. Acest film fantastic se vrea si o prospectare a „vietii normale” a capitalei ruse, cu magicieni care discuta cu vecinii în casa scarii si calatoresc într-un metrou arhiplin. Culmea este ca „Rondul de noapte” e împanat cu numeroase sosuri din retetele hollywoodiene: explozii, urmariri cu masini, o gigantica pana de curent si catastrofe aeriene. Rusii fac pasul cel mare si în domeniul efectelor speciale, pentru cele din „Rondul de noapte” fiind mobilizati peste o suta de programatori si graficieni. Cu toate astea, realizatorul filmului, Timour Bekmambetov, afirma ca înainte de toate „Rondul de noapte” ramâne un film rusesc si explica succesul sau prin faptul ca da sens unei „lumi haotice”.