In ultimul numar al revistei Luceafarul de dimineata, revista a Uniunii Scriitorilor din Romania, din anul trecut, am retinut o analiza a directorului revistei, Dan Cristea facuta volumului de proze scurte cu titlul Oameni obisnuiti, dar intamplari neobisnuite, sub semnatura lui Varujan Vosganian. Autorul este cunoscut mai mult ca politician, vivace acum 10 ani, dar care in ultima vreme se pare ca s-a imprietenit mai mult cu literatura si cu Generatia 80 din care considera ca face si el parte.
Iata cateva extrase din analiza critica a lui Dan Cristea: „Dintre cele opt proze cuprinse in volumul lui Varujan Vosganian, cel mai mult mi-a placut ultima, Vascul, povestire puternica, sangeroasa, cu trimiteri la balada Mioritei, aducand in prim-plan viata de azi a ciobanilor dintr-o stana izolata in Muntii Mehedinti. Personajele principale sunt doi frati cu nume evanghelice, Marcu (Leul) si Matei (Anghel, Ingerul), „care se iubesc”, revazandu-se la stana din munti dupa multi ani de despartire, vreme in care intamplarile si traumele vietii i-au pus, ca pe majoritatea eroilor lui Vosganian, in situatii neobisnuite. Fratele mai mare, Marcu, proprietarul stanii mostenite de la bunici, a luptat in Afganistan, ramanand marcat de grozaviile razboiului, fapt pentru care a si ales, la intoarcere, sa se izoleze in singuratatea muntilor. Fratele mai tanar, venit in vizita, Matei, zis si Anghel, care se descrie pe sine ca fiind asemenea vascului, „purtat de la un copac la altul”, dupa cum bate vantul, a suferit, la randul sau, o lovitura cumplita, caci fata i-a fost rapita de o banda, condusa de un localnic, Paraschiv, capitan la politia rutiera, si vanduta in Spania. Dupa numeroase drumuri cu peripetii prin Europa, Matei o gaseste si o elibereaza, dar fata aproape ca si-a pierdut mintile. Matei a venit cu gandul, pe care il marturiseste fratelui mai mare, sa razbune fapta ramasa nepedepsita, omorandu-l pe Paraschiv, care locuieste undeva in vale, pe langa Turnu-Severin. Desi Marcu incearca sa-l faca se se razgandeasca, Matei pleaca de la stana in toiul noptii, hotarat sa-si duca planul la indeplinire, iar un echipaj de politie isi incepe, de dimineata, cercetarile criminalistice. Intr-o intrevedere secreta, intr-o coliba din padure, Matei i se confeseaza fratelui ca nu el l-a omorat pe Paraschiv si ca il gasise pe acesta in casa, deja mort, cu beregata taiata de cutit. Marcu il sfatuieste totusi cum sa se ascunda si sa plece din tara, intarind banuiala ca el insusi, trecut prin razboi si priceput in manuirea armelor albe, l-a omorat pe rapitor, absolvindu-l astfel pe Anghel (Ingerul) de pacatul capital al crimei. Povestirea, ce ar putea fi transpusa, cu succes, intr-un scenariu de film, se citeste cu interes si pe acest plan detectivistic.”.
Urmand aceeasi logica, a satisfactiei estetice provocate de lectura, m-as referi la Unchiul Turi, povestire despre chinurile suportate de doi batrani soti, proveniti din inalta burghezie de altadata, dar si despre nedreptatile perioadei comuniste, cu inchisorile si abuzurile ei, multe ramase nereparate ori trecute cu tacerea in societatea actuala, ce adauga la acestea poverile saraciei cotidiene”.
Povestirea Martiriul lui Sebastian vorbeste despre „proletarii din era digitala” cu un portret in tuse groase. Este portretul „facut protagonistului, functionarul anonim prin definitie, „intr-o lume dominata de numere si coduri”, dar populata in acelasi timp, precum lumea lui Caragiale, de slujbasi frustrati si de sefi rai”.
Iar povestirea Demascarea, cu intamplari imposibile, face tot posibilul sa ne arate motivul pentru care naratiunea e pusa sub semnul epidemiei: „Nu uitati insa ca toate astea se petreceau in anul molimei, cand orice era posibil, inclusiv ca o moarte mica sa-ti sune la usa si sa caute un iepure pe care nu-l ai.”.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii