Perioada interbelica a fost intr-adevar, cel putin in Statele Unite, una cu adevarat a „anilor nebuni”. Impunerea prohibitiei a determinat aparitia unei contrabande cu alcool pe scara larga si implicit dezvoltarea unor bande de infractori care au ajuns curind sa stapaneasca, din umbra, orase intregi. Criminalitatea a atins cote nemaivazute nici macar in salbaticul Vest, cu un secol in urma, iar personaje precum Al Capone, Bonnie si Clyde sau John Dillinger, au devenit, paradoxal, favoritii publicului, cuprins de o bizara fascinatie a raului. Era firesc ca Hollywood-ul sa profite de situatie si sa transforme acesti indivizi de cea mai joasa speta in eroi de film.
Cu sufletul la gura
Dupa ce in 1987 Brian de Palma realiza o veritabila capodopera – Incoruptibilii – reunind pe pelicula, sub bagheta lui regizorala, monstri sacri precum Kevin Costner, Andy Garcia, Sean Connery si Robert de Niro, a venit randul lui Michael Mann (regizorul mult laudatului Heat) sa arate ce poate, pe tema data. Caci cea mai recenta abordare a subiectului ai apartine – este vorba despre Public Enemies, film realizat dupa o carte document a lui Bryan Burrough, surprinzand lupta impotriva crimei organizate in timpul Marii Crize din anii ’30. Un film care cu siguranta va fi pe placul cinefililor autentici si care, intre productiile acestei veri, precum Transformers sau Terminator, pare un diamant pe o gramada de carbune… Veti fi desigur placut surprinsi sa-l recunoasteti in pielea personajului principal pe Johnny Depp, ales de regizor nu doar pentru talentul sau remarcabil, dar si pentru asemanarea fizica, la fel de remarcabila, cu chipesul John Dillinger, banditul ce a ingrozit si fascinat America interbelica. Captivant, cu o textura solida si o actiune facuta sa te lase cu respiratia taiata si sa te tina cu sufletul la gura, filmul lui Mann este fara indoiala una dintre cele mai valoroase productii ale anului.
Un Robin Hood modern
Trecand peste detalii biografice, pe considerentul ca mai toata lumea stie cum si-a inceput carierea Dillinger, un fel de „Terente al lor”, Mann intra abrupt in subiect, prezentand evadarea incredibila a temutului bandit dintr-o inchisoare din statul Ohio – Dillinger a iesit calm pe poarta acesteia, urcandu-se in masina care-l astepta la scara! Cum nici o temnita nu-l putea tine intre gratiile ei, aceasta va fi doar una dintr-un sir de evadari, la fel de spectaculoase. Pentru americanii de rand, epuizati de criza economica, 1933 este al patrulea in de chin, dar pentru Dillinger si banda lui de gangsteri – psihopatul Baby Face Nelson, paranoicul Pretty Boy Floyd, „creierele” Harry Pierpoint si Alvin Karpis si ucigasul cu simbrie Homer van Meter este epoca de aur a spargerii bancilor.
Ei sunt prezentati in toata hidosenia firilor lor, in timp ce, de cealalta parte a baricadei se afla un stralucitor cavaler al dreptatii, agentul FBI Melvin Purvis (excelent jucat de Christian Bale). Da, veti spune, povestea s-a mai spus de nenumarate ori, fara ca enigma lui Dillinger sa fie vreodata rezolvata. Dar acest film nu-si propune sa-i dea un raspuns ci dimpotriva, pare mai curand dornic sa o hiperbolizeze, facand din banditul declarat de J. Edgar Hoover „Inamicul public numarul 1 al Americii” un personaj complex, amestec de pericol si carisma. S i Depp se muleaza perfect in rolul de Robin Hood modern, pe care Dillinger s-a straduit sa-l joace, jefuind bancile care tocasera economiile a milioane de americani si fata de care acestia manifestau o ura acerba – de altfel, banditul isi facuse un obicei, atunci cand spargea o banca, din a distruge si registrele de amprumuturi si ipoteci, spre a „elibera” cetatenii inglodati in datorii de povara ratelor…
Ne-ar fi placut sa vedem si o actrita romanca…
Rivalul sau, Purvis, este o fire total opusa de a flamboaiantului Dillinger. Iar Christian Bale a stiut perfect sa surprinda acest caracter al personajului. Taciturn, incapatanat si dur atunci cand situatia o cere, lui nu-i place sa iasa in evidenta, uraste bliturile fotografilor dar asi pregateste in tacere revansa. Ne dam seama cat de mult se teme de el Dillinger abia spre final, cand bravura banditului incepe sa cedeze iar acesta se simte tot mai incoltit de panza nevazuta pe care tenacele Purvis a tesut-o cu migala in jurul sau. O surpriza placuta o reprezinta Marion Cotillard, castigatoare a unui Oscar in 2008 si care n-ar fi exclus sa repete performanta la anul, tocmai pentru rolul din acest film. Aici, ea o interpreteaza pe Billie Frechette, iubita gangsterului, oferind o imagine extrem de realista a acelei fetiscane naive, jumatate frantuzoaica, jumatate amerindiana, crescuta intr-o tabara de indieni si care al intalneste pe Dillinger la o serbare dansanta, in noiembrie 1933, aratandu-se initial inspaimantata de duritatea lui. De fapt, in realitate Billie era deja familiarizata cu infractionalitatea, intrucat primul ei sot se afla dupa gratii, pentru un jaf armat, atunci cand ea face cunostinta cu Dillinger. Cei doi vor trai o poveste de dragoste ca-n filme, pana in 1934, cand Billie va fi arestata pentru sprijin acordat unui evadat.
Revenind la film, sa spunem ca Depp face un rol de zile mari, intruchipand cum numai el stie sa o faca bravura romantica a banditului gentilom, curajul si sangele rece dovedit chiar si in clipele in care asteapta sa fie executat – sange rece care nu-l paraseste nici cand se sustrage scaunului electric, printr-o evadare abil ticluita. O mare bila alba pentru regizorul Mann pentru scena mortii banditului, mult mai bine redata decat au facut-o alte filme despre Dillinger care au incercat sa o prezinte. De asemenea, ne-a surprins placut faptul ca scenaristii n-au uitat sa o introduca in scena si pe enigmatica „doamna in rosu” – o patroana de bordel de origine romana, care l-a tradat pe Dillinger spre a scapa de extradare! Rolul este jucat de Branca Katic, desi n-ar fi fost rau ca regizorul sa aleaga, pentru mai multa naturalete, chiar o actrita romanca, fiindca talente avem, slava Domnului, destule!
GABRIEL TUDOR
Comentarii