Exact de 1 martie, in fiecare an, sarbatorim nasterea lui Ion Creanga, unul din marele careu de asi ai literaturii romane, alaturi de Eminescu, Slavici si Caragiale.
De curand s-au implinit 185 de ani de la nasterea marelui moldovean, povestitorul neuitatelor, si celor mai frumoase, „Amintiri din copilarie” din literatura romana. Despre Ion Creanga, autorul monumentalei, dar si a celei mai frumoase Istorii a literaturii romane (1941), George Calinescu, spunea: „un artist precum Creanga se iveste o singura data in istoria unui popor”, iar Zoe Dumitrescu-Busulenga, fosta mea profesoara din anii facultatii, scria aceste cuvinte de omagiu in monografia pe care i-a dedicat-o marelui povestitor: „Marelui nostru hatru, «Rabelais-ului romanesc», cum l-a numit Iorga, unicului si stralucitului satiric al literaturii romane, ii inchin iubirea si nesfarsita mea admiratie”.
Desi opera lui Ion Creanga nu este foarte intinsa, dar a fost analizata fara zgarcenie de-a lungul deceniilor, mai ales inainte de 1990, data lui de nastere nu este foarte clara. Un document privind nou-nascutii din Humulesti noteaza data de 10 iunie 1839, dar o alta data de nastere pomeneste de 1 martie 1837.
Diferenta este semnificativa, dar si eu, asemenea lui George Calinescu, cred ca trebuie retinuta data de 1 martie 1837 si asta deoarece este cea aleasa ca fiind cea reala de povestitorul insusi. De nascut, s-a nascut la Humulesti, un „bot de humulestean”, intr-o casa amarata, cu parinti amarati de „razesi fara pamanturi”, Stefan a Petrei Ciubotarul si Smaranda Creanga, cum se mentioneaza in „Dictionarul scriitorilor romani (Ed. Fundatiei Culturale Romane, 1995).
Daca este asa cum se scrie, si anume ca scoala a inceput-o in Humulesti in anul 1847, inseamna ca avea 10 ani in acel moment. A continuat-o la Brosteni, din 1849, la Targu Neamt, intre 1853 si 1854 si la Falticeni, din 1854, la scoala de „catiheti” unde apare inscris cu numele de Ion Creanga, in loc de Stefanescu. Asa cum ar fi fost normal.
In 1859 este hirotonit diacon, pe 25 august 1859, anul „micii Uniri”, se casatoreste cu Ileana Gheorghiu, in varsta de 15 ani, fiica de preot, are un copil, Constantin, nascut in 1860, dar cu sotia nu va ramane mult timp, pentru ca in 1867 cuplul se desparte. In 1864, gaseste o slujba ca institutor la Scoala primara de la Trei Ierarhi, dupa ce incheiase anul I al Scolii Preparandale din Iasi al carei director era Titu Maiorescu, apoi necazurile se abat pe capul lui: Cariera sa ecleziala se incheie dupa cativa ani, pentru ca a intrat in conflict cu autoritatile bisericesti, este suspendat atat ca diacon, cat si ca institutor, in 1872, traieste din veniturile obtinute dintr-un… debit de tutun, si tot atunci, neavand unde locui decent, Creanga se muta intr-o bojdeuca din mahalaua Ticau, unde ramane pana la sfarsitul vietii.
In 1874 este reprimit in invatamant, se imprieteneste cu Mihai Eminescu, pe vremea aceea, pentru scurt timp, revizor scolar, si tot poetul este cel care il prezinta lui Titu Maiorescu, conducatorul cenaclului „Junimea”.
Scrie primele povestiri, azi cunoscute de toti copiii, Inul si camesa, Pacala, Acul si Barosul, Ursul pacalit de vulpe, dar adevaratul debut literar se produce in revista Convorbiri literare, in 1875, cu Soacra cu trei nurori, dar si Capra cu trei iezi. Pana in 1878, aveau sa-i fie publicate si celelalte povesti, citite toate in cenaclul Junimea, „unde autorul era gustat pentru anecdotele corosive, spuse „pe ulita mare”. Capodopera lui Creanga, Amintiri din copilarie, a fost scrisa de-a lungul mai multor ani (intre 1881 si 1888), unele povestiri fiind citite in fata cenaclului literar Junimea din Iasi. Trei dintre cele patru sectiuni au fost publicate in timpul vietii lui Creanga de revista Convorbiri Literare, ultima, dupa moartea scriitorului.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii