Daca v-a cuprins deja astenia de primavara si picotiti cu ochii deschisi, admirand natura care se trezeste la viata, printre solutiile eficiente pentru a va inviora ar fi bine sa aveti in vedere si vizionarea unui film. N-o sa va trimitem la comedii siropoase, nici la thrilleruri sau filme de groaza, ca riscati sa dati in depresie. In schimb o sa va recomandam o pelicula care va va scoate din amorteala si va va revigora subit: No Country for Old Men (tradus la noi „Nu exista tara pentru batrani”). O productie americana cu multe nominalizari la Globurile de Aur si recent castigatoare a premiului Oscar, asadar considerata de majoritatea criticilor de film drept cea mai buna realizare cinematografica in domeniul filmelor de actiune pe 2007.
Vremurile se schimba
Filmul, regizat de fratii Joel si Ethan Coen, a fost inspirat de romanul omonim al scriitorului amerian Cormac McCarthy, No Country for Old Men. Un roman ce trateaza obisnuitele teme ale lui McCarthy – hazardul si destinul – pornind, in cazul de fata, de la o tranzactie de droguri ce se incheie sangeros si terminand cu o goana furibunda, in care vanatorii devin vanati, dupa o servieta cu milioane de dolari. Productia a fost aclamata la scena deschisa de critici.
Cel mai apreciat critic de film american, Roger Ebert de la Chicago Sun Times a numit-o „cel mai bun film pe care fratii Coen l-au facut vreodata” si nu e de mirare ca aceasta opera a primit opt nominalizari la Oscar si a castigat deja doua Globuri de Aur pentru cel mai bun actor in rol secundar – Tomy Lee Jones – si cel mai bun scenariu. Titlul filmului reflecta asa cum putine pelicule reusesc sa o faca, ideea pe care regizorii vor sa o sublinieze: ca America zilelor noastre nu mai este acel taram al fagaduintei si oamenilor curajosi care a fost candva.
Si cel care observa acest lucru este Tomy Lee Jones, in rolul unui batran serif din Texas – Ed Tom Bell. Cuvintele sale, spuse in deschiderea filmului, pe fundalul prezentarii unui dezolant peisaj desertic, se refera la schimbarile produse in regiune, pana in iunie 1980, atunci cand debuteaza actiunea. Aceste cuvinte vor reprezenta un leit-motiv al intregii actiuni, vrand sa demonstreze ca intr-adevar, America nu mai este un taram pentru batranii lupi singuratici, care au crescut si trait avand alt sistem de valori si care asista neputinciosi la un val de violente fara precedent.
Goana dupa bani
Eroul fara voie al filmului este Llewelyn Moss (jucat de Josh Brolin), un veteran al razboiului din Vietnam, care merge sa vaneze in regiunea Rio Grande. Intamplator, el nimereste la locul unei reglari de conturi intre traficantii de droguri. Scena este terifianta, caci ceea ce se dorise a fi o tranzactie s-a incheiat cu un macel. Cadavrele zac peste tot, in masini si pe solul sterp si un singur mexican se mai afla in viata, abia mai respirand. Moss gaseste o servieta in care se afla doua milioane de dolari – pretul drogurilor – o ia si fuge. Dar remuscarile nu-i dau pace. Se va intoarce noaptea, aducandu-i apa mexicanului muribund dar se va trezi implicat fara voia lui intr-un joc de-a soarecele si pisica in care miza este servieta doldora de bani iar vanatorii – o banda de mexicani, Chigurh (un asasin platit, excelent jucat de Javier Bardem), un colone in retragere, care actioneaza pe cont propriu, dornic sa puna mana pe bani (interpretat, cam sters, insa, de Woody Harrelson) si seriful Bell devin pe rand vanator si vanat. Totul se desfasoara in peisajele dezolante din Texas si Mexic, prilej pentru regizori de a-si demonstra harul artistic, realizand scene memorabile, in care zgomotele naturii si respiratia intretaiata a personajelor dau imaginilor un realism zguduitor.
Tommy Lee Jones, in cel mai bun rol al carierei
Moss isi da seama ca este urmarit si incearca sa scape. Ceea ce nu stie este ca servieta cu bani contine un emitator radio, al carui corespondent de receptie il detine Chigurh; astfel, asasinul platit stie permanent unde se afla valiza cautata de el si nu se da in laturi de la nimic pentru a o recupera. La Chigurh, crima nu este o necesitate, ci un joc. Individul ucide din placere iar postura de Dumnezeu, atunci cand da cu banul pentru a vedea daca o potentiala victima va pieri sau nu rapusa de mana lui, il umple de incantare, este pentru el fericirea suprema.
Chigurh este atat de malefic, de crud si neindurator, incat pare a fi incarnarea unui demon, a unei creaturi nepamantene, fara nici un fel de mila, pentru nimic – Joel Coen il considera chiar „un tip care ar fi putut veni de pe Marte, pentru ca este prea rau pentru a se fi nascut pe Pamant”. Psihologia criminalului este excelent studiata si evidentiata de cei doi regizori, care reusesc sa transmita spectactorului in egala masura repulsie si o veritabila fascinatie a Raului. Duelul dintre acest criminal cu sange rece si Moss este inegal, dar fostul soldat capata un ajutor neasteptat si inopinat din partea serifului Bell.
Omul legii pare sa urmareasca detasat urmarirea, cu convingerea ca lumea a devenit prea violenta si ca oricat s-ar stradui el nu va putea schimba cu nimic lucrurile. El nu se poate opune destinului si chiar si atunci cand incearca sa o faca se va dovedi neputincios. Nu gresim afirmand ca aici, Tommy Lee Jones face cel mai bun rol al carierei sale. De altfel, actorul s-a nascut la San Saba, in Texas, nu departe de locul unde se desfasoara actiunea filmului si el pare a fi prin excelenta seriful texan: tacut, hotarat, cu un acut simt al justitiei.
Aceste calitati palesc insa o data cu inaintarea in varsta, atunci cand seriful Bell isi da seama ca este vremea ca oamenii ca el sa paraseasca scena si sa spuna, asemenea unui celebru personaj, „Dupa noi, Potopul”. No Country for Old Men este, vazut din aceasta optica, un film trist, deprimant, mai ales ca finalul este unul cu totul neasteptat, dar cu toate astea un film ce merita vazut. Pentru ca el constituie o lectie de viata de la care nimeni nu trebuie sa chiuleasca.
GABRIEL TUDOR
Comentarii