S-a împamantenit ideea ca numai insomnia este aceea care prejudiciaza sanatatea si întregul echilibru biologic, iar hipersomnia, adica somnul în exces, reprezinta ceva bun si garanteaza sanatatea. In urma unor experimente s-a ajuns insa la concluzia ca hipersomnia este la fel de daunatoare performantelor senzoriale si intelectuale, ca si lipsa de somn.
Si somnul se educa
Fiecare dintre noi avem propriul nostru somn, care este în conformitate cu personalitatea noastra. Dar somnul este în acelasi timp si o problema de obisnuinta. Iata de ce parintii care îsi obliga copiii sa doarma cat mai mult, si mai ales sa lancezeasca în pat dupa momentul trezirii, nu fac altceva decat sa pregateasca terenul pentru construirea viitorului hipersomniac.
In urma unor statistici s-a evidentiat faptul ca milioane de oameni, fara a suferi de vreo boala, au proasta tendinta de a dormi mai mult decat este necesar. Psihologii care au studiat somnul unora dintre acestia au constatat ca hipersomniacii, cu cat dorm mai mult, cu atat se odihnesc mai putin.
Semne de boala
Somnului în exces îi sunt caracteristice: oboseala nejustificata, proasta dispozitie, senzatia de „cap greu” sau chiar cefalee, inapetenta, iritabilitatea, lentoarea în ideatie, apatia care tinde sa se cronicizeze si chiar constipatia. In acelasi timp, cercetatorii sustin ca somnul în exces este premergator aterosclerozei.
Exista si hipersomnii ocazionale: hipersomnia de recuperare, cea care succede unui soc afectiv, soc dovedit a fi deosebit de stresant, solicitand din plin organismul, mai ales din punct de vedere psihic si nervos; mai exista hipersomnia specifica tabloului clinic al unor boli, ca si hipersomnia fireasca ce succede perioadelor de suprasolicitare intelectuala.
Reversul medaliei
Opusul hipersomniei este insomnia, una dintre bolile secolului, dupa cum a fost desemnata. Pe tema insomniei s-a creat o adevarata psihoza sociala. Omul s-a comportat întotdeauna anxios în fata insomniei. Iar cei afectati de flagelul insomniei au ajuns sa nici nu mai consulte medicul sau psihologul, ci sa consume medicamente „dupa ureche”.
Dar practica a demonstrat ca fascinatia somnului chimic, adica a celui produs de somnifere, este înselatoare, întrucat aceste produse chimice antreneaza tulburari psihice si chiar dezordini somatice. De asemenea, somniferele genereaza frecvent deficiente în munca intelectuala, diminuarea activitatii, dar si o mare varietate de tulburari psihomotorii. Somniferele cu actiune prelungita creeaza dificultati la trezire, modificari ale dispozitiilor psihice; dar cel mai mare pericol potential al somniferelor il constituie capacitatea lor de a da dependenta si de a accentua tendintele larvare spre suicid.
Avand în vedere faptul ca insomnia nu este o boala, ci un simptom, înseamna ca a o trata corect înseamna a gasi cauza care sta la baza lui; iar în cazul în care se prescrie un somnifer, exista riscul camuflarii cauzei reale a insomniei. Dupa mai multe decenii de cercetari în ceea ce priveste perfectionarea somniferelor, nu s-a ajuns la somniferul ideal. In schimb, exista si un domeniu de mare ajutor: si în domeniul tulburarilor de somn, psihoterapia este folosita cu un real succes. Ideal ar fi insa ca fiecare individ sa-si gestioneze viata astfel incat factorii generatori de exces ori carenta de somn sa fie eliminati sau cel putin bine tinuti sub control. La urma-urmei, (si) aceasta este o problema strict individuala.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii