Ion Heliade-Radulescu analizeaza in profunzime situatia din Tarile Romane la 1848, dar solicita guvernelor tarilor Europei un sprijin pentru o rezolvare echitabila. Scrisoarea catre ambasadorul britanic, in 1850, publicata de revista Luceafarul de dimineata, nr. 4 2022, continua cu analiza carturarului roman si cu referiri la actualitatea imediata a situatiei: „Catastrofa ce termina lupta Ungurilor ar fi terminat si propaganda slavo-rusa, daca, spre a continua, cabinetul Petersburgului n’ar fi prelungit agitatiile de resbel. Afla noua preteste spre a’si mentine ocupatia. Bulgaria fu pusa in miscare si agentii Rusiei reinodara in Tara Romana necontenitele lor conspiratii. Acum in vara trecuta se descoperi in Bucuresti un complot ce se poate socoti ca un cap-d’opera de dibacie moscovita. Capii lui sunt cunoscuti de oameni ai Rusiei. Si scopul lor era nu de a provoca o rescoala asupra Turcilor (caci aceasta nu o puteau), ci de a o inchipui de astfel prin concursul unor nenorociti Romani rataciti si prin adunatura unui numar de straini simbriasi ai Rusiei. Acum s’ar amagi cineva foarte de ar crede ca Rusia va lasa populatiilor orientale vreun moment de repaos. Raspanditi in eteriile greco-slave, ale caror fire toate sunt tinute de dansii, agentii moscoviti sunt neincetat ocupati intru a sepa temeliile Imperiului Otoman si a face a cadea in cursa conspiratiilor si a societatilor secrete o multime de oameni generosi dintre car cei mai multi cred ca lucreaza pentru independinta nationalitatii lor, unde in adevar nu sunt decat instrumentele oarbe ale cabinetului de la Petersburg”.
Referitor la situatia din Tarile Romane la 1850, Heliade-Radulescu cere Europei solutii practice pentru „Principatele danubiene”: „Asupra acestei situatii fatale pentru drepturile astor provincii, amenintatoare pentru pacea Orientului si a Europei, este neaparat si important de a chiema luarea aminte a cabinetelor. Romanii proscrisi, aceiasi ce in 1848 s’au fost pus in stare d’a paralisa machinatiile Rusiei si a mantinea ordinea si cari fura alungati din Patria lor pentru aceasta singura fapta, n’au incetat nicidecum d’a alerga la cabinetele Engliterei, Frantei, Austriei si Prusiei spre a obtine pacificatia lor, resultat peste putinta pe cat va tine influinta fatala a protectoratului moscovit. Tot la aceste puteri Populul roman apela prin proclamatia sa din 1848. Tot la aceste guverne, in Februarie 1849, refugiatii Romani isi adresara protestatia colectiva, insotita de un memoriu justificatif al Miscarii romane. Este aci o situatie anormala, monstruoasa la care e de mare nevoe a pune un termin. Cu toate acestea, este un mijloc legal si fara greutati de a esi dintr’insa. Acesta e d’a aplica la Principatele Danubiene, cum si la fiecare parte a imperiului Otoman, tractatul de alianta din 1841 ce garanteaza integritatea acestui imperiu; d’a aduce aminte Rusiei ca rolul si datoria ei erau nu de a usurpa drepturile provinciilor Danubiene si de a conspira neincetat asupra linistei lor, ci de a le garanta autonomia si de a face sa li se respecte independinta administrativa. (…) Insa aceasta protectie ar fi si mai impilatoare daca n’ar avea drept scop sa ajunga la solutia definitiva a greutatilor in fiinta, daca n’ar face a se respecta tractatele incheiate intre Principate si Turcia. Dupa anticele drepturi si datine ale acestor doua tari, autonomia lor recunoscuta de toate tractatele, sa se puie la cale a se ocupa, prin libera discutie, de legi proprii a multumi toate interesele, a asigura fericirea generala si a da Europei toate garantiile dorite”.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii