Marea Doamna a cinematografiei mexicane, supranumita "La Dona" , actrita care a întruchipat în filmele sale femeia latina pasionala si imprevizibila, nu s-a dezmintit nici dupa moarte. Testamentul pe care l-a lasat în urma sa a fost, cel putin pentru fratele sau, Benjamin Felix, o surpriza – neplacuta – de proportii.
Nici o particica din averea vedetei cinematografiei latino-americane (formata dintr-un apartament si doua case, mobilier de lux, bijuterii, obiecte de arta si tablouri – printre care si portrete ale actritei realizate de pictori celebri – , precum si conturi substantiale în banca -, nu a fost prevazuta sa-i revina ca mostenire. Spre uimirea tuturor apropiatilor actritei, întreaga avere de milioane de dolari a fost lasata tânarului ei asistent, Luis Martinez de Anda. Benjamin Felix a cerut în justitie anularea testamentului pe motiv ca sora sa nu a fost în deplinatatea facultatilor mintale si ca, probabil, a luat aceasta decizie sub efectul unor medicamente care i-au subminat sanatatea si discernamântul. La patru luni dupa înhumare (Maria Felix a decedat în somn, pe 8 aprilie a.c., la vârsta de 88 de ani), el a cerut deshumarea cadavrului pentru determinarea cu precizie a cauzei mortii. Ceea ce s-a întâmplat. În urma autopsiei, s-a constatat, ca si prima data, ca actrita a decedat ca urmare a unei crize cardiace, deci a fost vorba de o moarte naturala. Si astfel, la mitul numit "La Dona" s-a mai adaugat un capitol.
Alain Delon"Nu ma va vedea nimeni batrân si urât"
"De ce? Fie pentru ca ma voi retrage înainte, fie pentru ca voi muri", a declarat în "L'Humanite hebdo" Samuraiul de altadata. Si a mai precizat: "Eu sunt singurul actor din lume care am mai mult de 10 filme clasice în repertoriu. Am avut si am cunoscut totul… Nimeni nu va putea sterge din memoria cinemato-grafiei Ghepardul, Rocco si fratii sai, Piscina… Aceste filme sunt ceea ce am eu mai frumos si asta îmi ajunge. Am avut copii la o vârsta avansata, daca se poate spune asa. Lor vreau sa le las acele imagini când nu voi mai fi. Pentru ei acestea vor fi o amintire extraordinara. Baiatul meu cel mic vrea deja sa se faca actor iar eu ar trebui sa fiu ultimul prost din lume sa-i interzic acest lucru. Un actor traieste 40-50 de vieti într-una singura. Probabil ca din aceasta cauza ei nu îmbatrânesc atât de repede."
Tom Cruise si Nicole Kidman din nou la tribunal
Ei între ei au împartit ce-au avut de împartit înca de anul trecut când s-a pronuntat divortul. Dar asta nu-i împiedica sa faca din nou o echipa atunci când le sunt lezate interesele si se profita pe seama imaginii lor. Asa ca Tom Cruise si Nicole Kidman au depus o plângere în justitie si au cerut 15 milioane de dolari drept daune morale din partea firmei Sephora care comercializeaza în Statele Unite parfumuri si produse cosmetice frantuzesti, acuzatia fiind: folosirea abuziva a imaginii lor în scopuri publicitare. Cei doi actori sustin ca firma Sepho-ra – proprietate a grupului Louis Vuitton-Moet Hennesy (LVMH) – care detine un lant de 70 de magazine în Statele Unite si care, de asemenea, îsi vinde produsele prin Internet si cataloage – si-a facut publicitate sub sloganul "Parfumurile celebritatilor", sugerând ca fostul cuplu de actori foloseste produsele Sephora. Publicitatea cu pricina se baza pe o fotografie a celor doi actori, unul lânga altul, însotita fiind de o lista a produselor Sephora. "Astfel, noi am fost transformati dupa bunul lor plac în manechine fara salarii, desi, în mod normal, am fi putut primi sume importante de bani daca într-adevar acceptam sa devenim imaginea acestor produse" se spune în plângerea formulata de Tom Cruise si Nicole Kidman. Drept pentru care actorii au cerut 15 milioane de dolari despagubire.
În ceea ce-i priveste pe reprezentantii firmei incriminate, acestia neaga orice responsabilitate si afirma ca nu e vorba de publicitate, ci de "libertatea de expresie", protejata de amendamentul nr.1 din Constitutia americana.
Sperante incredibile pentru Christopher Reeve
Actorul american care, desi de sapte ani este tintuit într-un scaun cu rotile ca urmare a unui accident de echitatie, va ramâne totusi pentru totdeauna în memoria publicului sinonim cu Superman. Personajul imbatabil pe care l-a interpretat, despre care s-a nascut o legenda (în sensul ca toti actorii care au îndraznit sa intre în pielea lui s-au confruntat mai devreme sau mai târziu cu momente tragice), pare sa fie îndurator pâna la urma cu soarta lui Christopher Reeve: a reusit sa miste câteva degete de la mâini si de la picioare. Mai optimisti ca oricând, medicii estimeaza ca va veni si ziua în care actorul va reusi din nou sa mearga, cu atât mai mult cu cât Superman afirma ca a început sa simta furnicaturi pe aproape întreaga suprafata a corpului si ca are momente când distinge recele de cald. Poate deja sa ridice mâna dreapta la 90 de grade si sa respire fara ajutorul aparatelor timp de o ora si jumatate. Performantele sale se datoreaza fara îndoiala îngrijirilor de exceptie de care a beneficiat si care costa în jur de 460000 de euro pe an, suma inaccesibila majoritatii persoanelor paralizate. Actorul a declarat ca lucrul cel mai minunat pentru el este ca acum o poate îmbratisa din nou pe sotia lui, care i-a stat alaturi în toata aceasta dureroasa lupta cu boala, ca de altfel si cei trei copii ai lor. Christopher Reeve pariase cu el însusi ca la vârsta de 50 de ani va merge. Se poate spune ca a pierdut o batalie, dar nu si razboiul. Pe 25 septembrie a împlinit 50 de ani.
John Malkovich si fascinatia raului
Cea mai recenta aparitie pe ecrane a lui John Malkovich este cea din Ripley's Game, un fel de continuare a Talentatului Mister Replay (1999), în care rolul protagonistului era jucat de Matt Damon. Actualul film este însa adaptarea cinematografica a romanului scris de Patricia Highsmith si regizata de Liliana Cavani, în care Riplay este un comerciant cu obiecte de arta, om de succes, rece si foarte calculat, gata sa împinga chiar si la crima ori chiar sa ucida când e vorba de interesul lui si alta solutie nu exista.
"În mod evident, crima sau moartea sunt uneori o solutie", spunea John Malkovich, constient de fascinatia pe care personajul interpretat de el o exercita asupra publicului. "Cred ca Replay îi fascineaza pe oameni pentru ca el actioneaza din instinct în favoarea propriului interes. În fond, multe persoane, în ungherele mintilor lor îsi spun câteodata: De ce nu l-as ucide pur si simplu? si n-au sentimentul ca daca într-adevar ar face-o ar fi vinovati. Bineînteles, sa ucida este ceva ce n-ar face niciodata, dar în momentele de furie sau mare dezamagire o gândesc. E clar ca personajul fascineaza pentru ca oamenii vad în el ceva ce sunt si ei, altfel nici nu ar putea sa înteleaga. Eu, de exemplu, sunt în stare sa-l înteleg foarte bine pe Riplay, fara sa procedez însa ca el." Filmul, inegal ca valoare în suita secventelor, este în orice caz marcat de bine-cunoscutul rafinament interpretativ al lui Malkovich, care, cu detasare, calm si finete manipuleaza si împinge alte personaje în mizerie, la crima si moarte.
"Ken Park" un film scandalos
"Film-soc" în sensul cel mai rau cu putinta, "scabros", "sulfuros", "pura pedofilie artistica", "amestec de masturbare, incest, sinucidere si moarte" si câte si mai câte asemenea calificative a adu-nat din partea criticii filmul americanului Larry Clark, intitulat Ken Park si prezentat anul acesta la Festivalul de la Venetia, în cadrul sectiunii nu întâmplator numite "Contra curentului". Autorul filmului, Larry Clark, fost fotograf de meserie, în prezent în vârsta de 59 de ani, este de altfel "un client" mai vechi al criticii care si anul trecut l-a pus la zid si l-a mitraliat, când la Cannes s-a prezentat cu filmul Kids, iar la Venetia cu Bully, productii la fel de scandaloase. Ce se întâmpla în "Ken Park"? Povestea scurtei vieti a unui adolescent care cutreiera aiurea strazile pe un skateboard, oferindu-si tot felul de experiente la limita normalului, înainte de a se sinucide. Problema este ca filmul abunda în scene de o cruzime extrema si de un… naturalism sexual exagerat de explicit (felatie, masturbare etc.etc.).
Ce-i drept, spectatorii invitati la festival s-au aratat mult mai interesati de acest film decât de cele "cuminti", "rezonabile", premiate în cele din urma sau nu, cum ar fi O calatorie numita iubire al italianului Michelle Placido sau Sarutul ursului semnat de rusul Serghei Bodrov. Reactia publicului nu a contat totusi prea mult în aprecierile pe care mass-media le-a facut la adresa faimosului Ken Park si a autorului lui. În "Corriere della Sera" se spunea: "e greu de aflat care este granita între cautarea artistica si obsesia aproape patologica…". Ca si anul trecut, Larry Clark a încercat sa-si sustina punctul de vedere: "mi-am propus sa fac un film realist si onest din punct de vedere emotional. Astazi copiii cresc laolalta cu pornografia. Nu li se ascunde nimic. Ei cunosc totul de mici." Asa ca, dupa cum a declarat în continuare regizorul, eroul filmului sau este prototipul adolescentilor americani din clasa medie, care îsi pacalesc plictiseala cu sex, violenta si perversiune. Iar actiunea e plasata într-un mic orasel californian.
Tiffany Limos, o tânara actrita din film, a venit cu propriile declaratii în sprijinul celor afirmate de regizor: " noi am crescut cu aceste imagini, cu reclamele publicitare care abunda de barbati si femei goale. Se poate spune fara nici o ezitare ca tinerii de vârsta mea alcatuiesc o veritabila porno-generatie".
Comentarii