Unul dintre ultimii veterani ai scenei si filmului romanesc, Mitica Popescu, s-a stins din viata la venerabila varsta de 86 de ani, lasand in urma o cariera de prestigiu si amintirea unui om de o cumsecadenie rar intalnita.
Chipul sau mucalit, graiul domol si zambetul sugubat vor ramane insa mereu in memoria milioanelor de romani care l-au apreciat si indragit datorita stralucirii pe care a dat-o unor creatii artistice complexe, dramatice, comice sau muzicale.
Detinut politic, dupa ce a refuzat sa-si denunte colegii
Pe numele lui adevarat Dumitru Popescu, actorul s-a nascut pe 30 noiembrie 1936, la Bucuresti, dar a fost declarat in acte abia pe 2 decembrie. Primul contact cu scena l-a avut in perioada in care era elev, fiind cooptat in echipa de dansuri populare romanesti a scolii.
Dupa ce a prins drag de scena, a facut figuratie la Teatrul Armatei (viitorul Teatru Nottara), inainte de a fi admis la Institut. Desi mama sa ar fi vrut sa-l vada preot, el a mers la facultatea de teatru si a devenit, in cele din urma, actor.
In anul 1958, in timp ce era in anul II la Teatru, aflat la onomastica unui prieten, de Sfantul Stefan, o parte dintre participanti au afirmat ca vor sa plece in America. La doar cateva zile, Securitatea il aresteaza, pe motiv de „tradare si trecere de frontiera”, iar ulterior este condamnat la 3 ani de inchisoare pentru „nedenuntare de acte preparatorii pentru trecerea frontierei”.
Ceilalti colegi care au fost arestati au primit pedepse mai mari, intre 8 si 12 ani de inchisoare. A fost inchis la Jilava, apoi la Periprava, la munci agricole, la cules de porumb, iar in cele din urma a ajuns in inchisoarea din Balta Brailei, la Salcia, intr-o colonie de munca, unde va lucra la dig, la canalele de desecare. In noiembrie 1961, va fi eliberat din inchisoare.
Leopoldina Balanuta – iubirea vietii lui
In anul 1963, i s-a permis sa dea un nou examen la Teatru, gratie unor oameni care l-au apreciat in primii doi ani de facultate. In anul 1967, a absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica „I.L. Caragiale” din Bucuresti. A urcat pe scena Teatrului National „Mihai Eminescu” din Timisoara, apoi a jucat, timp de aproape sase ani, la Teatrul Tineretului din Piatra Neamt.
In anul 1973, va debuta, in Bucuresti, la Teatrul Mic, in piesa „Philadelphia, esti a mea” de Brian Friel, regia Sorana Coroama Stanca. In anul 1974, a jucat in spectacolul „Matca” de Marin Sorescu, in care a interpretat rolul logodnicului, alaturi de regretata Leopoldina Balanuta, cu care avea sa se casatoreasca.
Despre sotia sa, el remarca: „Am realizat ca o iubesc pe Poldi atunci cand a fost internata timp de o luna si jumatate la Fundeni, din cauza unei peritonite. O vizitam in fiecare zi, ii duceam de mancare si stateam cat mai mult posibil langa ea. Si acum imi mai aduc aminte ca m-a rugat sa-i fac rost de o caseta cu Demis Roussos. I-am indeplinit dorinta si m-am bucurat de bucuria ei”, povestea actorul.
Mitica Popescu s-a casatorit pe 2 iunie 1977 cu marea actrita Leopoldina Balanuta. El avea 40 de ani si ea 42, iar cununia religioasa a fost oficiata de tatal ei, preot, chiar in casa lor din Focsani.
De la Shakespeare la Morometii
Mitica Popescu a realizat roluri de exceptie in piese de teatru dintre care amintim: „Cititorul de contor” de Paul Everac (1976), „Sa imbracam pe cei goi” de Pirandello (1978), „Maestrul si Margareta” de Bulgakov (1980), „Niste tarani” de Dinu Sararu (1981), „Pescarusul” de Cehov (1993), „Cum va place” de William Shakespeare (1996), „Sonata fantomelor” de August Strindberg (1999), „Viitorul e maculatura” de Vlad Zografi (2000), „Alex si Morris” de Michael Elkin (2004, alaturi de regretatul Stefan Iordache) sau „Colonia ingerilor” de Stefan Caraman (2007).
A debutat in film in „Dincolo de nisipuri” (1974) – in rolul Romniceanu – memorabil in cariera sa cinematografica ramanand rolul lui Cocosila din filmul „Morometii” (1987), de Stere Gulea, in care a jucat alaturi de Victor Rebengiuc si Luminita Gheorghiu.
Un timbru vocal aparte, inconfundabil
Mitica Popescu a fost si un statornic colaborator al Teatrului National Radiofonic. A prezentat una dintre cele mai longevive productii TVR, emisiunea „D’ale lui Mitica”, difuzata din 2000 la postul TVR 2. A fost decorat la 13 decembrie 2002 cu Ordinul national Serviciul Credincios in grad de Cavaler, alaturi de alti actori, „pentru devotamentul si harul artistic puse in slujba teatrului romanesc”.
La 27 aprilie 2009, la cea de-a 17-a editie a galei Premiilor UNITER, Mitica Popescu a fost distins cu premiul UNITER pentru intreaga activitate. La 14 decembrie 2009, actorul a fost premiat la gala de decernare a premiilor Municipiului Bucuresti pentru arta si cultura, sectiunea „Artele spectacolului”. La 25 martie 2013, in cadrul Galei Premiilor Gopo, a fost recompensat cu Premiul pentru Intreaga Cariera.
GABRIEL TUDOR
Comentarii