Tot la inceputul acestui an, in colectia Raftul Denisei la Humanitas Fiction a aparut volumul Marinarul, cu o selectie, traducere din portugheza, prefata si note de Dinu Flamand.
Desi scriitorul portughez Fernando Pessoa este un poet de prima mana, versurile lui, multe dintre ele, au fost adoptate de muzica Fado, a scris si teatru, dar si proza.
Drama statica Marinarul, scrisa de Fernando Pessoa in 1913, care da titlul antologiei de la Humanitas Fiction, „este prima sa capodopera si unul dintre cele mai provocatoare texte ale marii literaturi din secolul al XX-lea. Teatrul static al lui Pessoa atinge teme fundamentale, precum misterul, realitatea oculta, visarea, marele Dincolo; scrisa exclusiv in proza, dramaturgia pessoana aspira catre un minimalism a carui intentie e sublimarea limbajului poetic, iar personajele sale apartin unei lumi in care magia semnelor si a simbolurilor face parte din cotidian”, scrie Dinu Flamand.
Marinarul este singurul text dramatic publicat de Pessoa in timpul vietii, in revista Orpheu, in 1915. Pe langa acesta, volumul de fata, al saptelea din seria de autor coordonata de Dinu Flamand la Editura Humanitas Fiction, mai cuprinde alte 12 drame statice, alaturi de cateva scenarii de film – de putina vreme publicate si in Portugalia –, prin care Fernando Pessoa provoaca vitala noastra „nelinistire” existentiala in creatii ce oscileaza de la drama interioara la poem filozofic sau la inscenarea unor situatii enigmatice.
„In toate aceste texte, scenografiile extazului sunt mai degraba niste arte poetice, si nicidecum rostirea oraculara a vreunui mag modern care
sa-si grupeze adeptii la altarul vreunei secte. E vorba de o superba victorie a metaforei, ca o lumina ce curge «siroind pe obrajii lui Dumnezeu», nu de transmiterea ezoterica a cine stie carui mister ocult rezervat doar catorva alesi. Iar daca exista vreun ales privilegiat in acest caz, de buna seama ca el este Poetul!”, mai scrie traducatorul.
In prefata volumului Dinu Flamand mai scrie, referindu-se la piesa in proza Marinarul: „Substanta piesei se reduce asadar la tentativa celor trei veghetoare de a stabili relatii intre lumi separate, dar numai intrucat ele stiu ca nu se poate vorbi despre finitudinea umana in mod concret decat, poate, doar prin remarci perifrastice. Veghetoarele nu sunt bocitoare, ele nu comenteaza scena la care asista si pe care o creeaza, in care e regizata acceptarea mortii. Ele nici nu participa afectiv la drama, isi asuma doar o functie simbolica interogativa, relansand permanent intrebarea – sau intrebarile. Textul acestei „drame statice”, dens dar si minimalist, este asadar prima mare realizare a lui Pessoa, din momentul cand tanarul autor intrevedea deja proiectul personal de a se multiplica pe sine prin heteronimi”.
Pentru cei care n-au citit Fernando Pessoa, sa amintim ca scriitorul s-a nascut la Lisabona, pe 13 iunie 1888.
Pessoa isi petrece copilaria in Africa de Sud, la Durban, unde tatal sau vitreg fusese numit consul al Portugaliei. In 1905 se intoarce la Lisabona, pe care n-o va mai parasi nicio-data, publica in mod regulat articole in revistele literare portugheze si cateva plachete semnate cu numele propriu, in engleza si in portugheza. Pessoa este autorul a peste 30.000 de texte ramase in manuscris dupa disparitia lui. Scriitorul moare la 30 noiembrie 1935, an in care, pentru istoricii si criticii literari, dar si pentru cititori, se naste „cazul Pessoa”.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii