Prezent ca personaj secundar in pictura, grafica sau sculptura, miticul copil rubicond a intrat in mentalul colectiv ca mesagerul perfect al iubirii naturale pure, un inocent care umbla prin lume pentru a incita la erotismul bine temperat prin sagetile sale vrajite.
Cupidon este o figura mult mai complexa, imbracand atat infatisari, cat si posturi dintre cele mai diferite si mai neasteptate.
Unul dintre tablourile foarte cunoscute care il prezinta pe Amor-Cupidon, zeul roman al iubirii (Eros, in mitologia greaca) ne prezinta un tanar inaripat, spre varsta adolescentei, oarecum stingherit de goliciunea sa: pictura lui William Adolphe Bouguereau, de la 1891.
Cu exceptia atitudinii strict individuale, el nu „ameninta” cu arcul si nu pare a reprezenta un pericol, dar imaginea sa este una atipica in raport cu cea clasica. Ea descopera o anumita atitudine blanda a personajului fata de privitor, ceea ce difera total de majoritatea operelor de arta cu subiecte similare.
Cu aproape un secol mai devreme, Francis Gerard realiza tabloul „Cupidon si Psyche” (1798), evocand atat destinul lunecos al personajului principal, cat si evolutia capricioasa a sublimului sentiment uman care il transforma pe semanatorul jarului ei in captiv fara de scapare al valvataii iscate astfel rapid: sagetile lansate de el se vor intoarce impotriva sa, inrobindu-l gratiilor frumoasei Psyche.
Schimband registrul de exprimare tehnica, sa amintim o rarisima reprezentare (nedatata, dar presupus realizata in primele decenii ale secolului XIX), apartinand lui Jean Baptiste Mallet, prin asa-numita punere in abis.
Cupidon nu mai este el personaj in imagine, ci o broderie admirata de un grup de femei care apartin in mod evident si logic nobilimii. Ca simbol, micul zeu nu exprima nimic, decat poate prin reflectarea rolului sau traditional pe chipurile doamnelor care il privesc vizibil strabatute de un fior ascuns. Michelangelo Maestri sugera la 1812 o scurta posibila evolutie, dupa caz, a fenomenului indragostirii, si nu al iubirii in sine. La fel ca in lucrarile mentionate, micul zeu pus pe sotii placute nu este deloc amenintator, ci arata prin trei ipostaze usor diferite cum il poate „lovi” dragostea pe muritorul de rand.
La modul artistic explicit, el se indreapta catre tintele sale fie in zbor, vehiculul sau fiind tras de fluturi, fie pe undele linistite ale apelor, intr-un atelaj deplasat de doua lebede sau anevoios, cu doua testoase puse in ham.
Pe Cupidon alaturi de Psyche il regasim intr-o celebra pictura a lui Jacques-Louis David, din 1817, care emana un erotism profund uman. Una dintre explicatii ar fi ca superbul cuplu nu apare la varsta jocului infantil, ci prins in seductia ludica, dar cat se poate de serioasa, a iubirii de tinerete.
In pofida subiectului si a senzualitatii foarte bine surprinse de artist, privitorul va observa insa ca nimic frivol, nimic deranjant nu agreseaza simtul pudic ori etica traditionala. Ideea o putem prelungi analizand succint o sculptura: Cupidon, marmura din 1817 a lui Antoine-Denis Chauvet.
Sensibilitatea nudurilor din tabloul lui David o regasim sub o forma mai pura in gingasia copilului deloc „rotunjit” de forme adipoase, ridicand din calea sa un fluture cazut la pamant. Aici insa nu sentimentul trupesc este evocat, ci sufletul – nu neaparat al unui zeu, fie el si al iubirii – omului stapanit de naturalete.
Daca ne intoarcem mai mult in timp, pe Cupidon il descoperim inarmat cu arcul sau, dar pornit… la furat miere, intr-o cerneala si acuarela pe hartie a lui Albrecht Dürer (1514).
Atacat de albinele din stiubeiul rasturnat, pezevenghiul cauta salvarea in bratele lui Venus, care il mustreaza parinteste, o postura similara cu cea surprinsa de Lucas Cranach cel Batran (1527). Facand un salt catre zilele noastre, trebuie sa mentionam ca nici artele moderne nu au ocolit ispititorul personaj.
El apare in viziunea suprarealista (Frida Kaas) ca o creatura hibrida asezata pe spinarea unui taur, aidoma Europei si chiar in reprezentari „dark art” si digitale (Trish Lawitch). Oricum ar fi el transfigurat, micul si agerul Cupidon ramane totusi acea faptura inocenta capabila sa ne invesmanteze sufletul cu cel mai frumos sentiment din lume.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii