Tara insulara situata pe cea mai mare insula din Antile, la confluenta Marii Caraibelor, Golfului Mexic si Oceanului Atlantic, nu se identifica doar prin elemente de puternica sonoritate precum celebrele trabucuri de Havana, zaharul de trestie, romul parfumat ori prin personalitati ca Hemingway sau Castro.
Vizitatorii acestui taram exotic si totodata plin de neliniste se recunosc fascinati de o piesa a puzzle-ului multicolor la care putini s-ar fi asteptat, un fel de vehicul de propulsare intr-un timp ce apartine tuturor si nimanui.
Mica „America” pe patru roti
Asezata la mica departare de paradisul pamantesc al bogatilor stabiliti in Florida, Cuba reprezinta un hibrid intre promisiunea „visului american” si incrancenatele regimuri est-europene.
Hollywoodul a facut regiunea destul de cunoscuta prin filmele cu piratii care bantuiau odinioara prin Caraibe, dar astazi cei sositi aici pentru prima data sunt surprinsi de numarul neasteptat de mare de masini de epoca americane de pe sosele, utilizate in mod curent, in special in Havana Veche si in orasul Varadero.
Se estimeaza ca pe teritoriul tarii circula in jur de 60.000 de masini clasice provenite din Statele Unite, majoritatea datand din anii 1950, dar unele si mai „batrane”, de prin anii ’40 si chiar din anii ’30, un detaliu de neconceput astazi pe batranul continent. In spatele acestui fapt sta un aspect paradoxal al istoriei tarii – Cuba nu si-a fabricat niciodata propriile masini, bazandu-se intotdeauna pe importuri. Iar de vreun veac incoace, intre sfarsitul anilor 1910 si sfarsitul anilor 1950, furnizorul sau principal de automobile au fost Statele Unite.
In acest context, se pare ca producatorii americani foloseau Cuba ca pe un teren de testare pentru noile lor modele, ceea ce insemna ca masinile erau adesea disponibile pentru vanzare in insula, inainte de a iesi pe drumurile din SUA. Masinile clasice au devenit parte din peisajul Havanei odata cu venirea lui Fidel la putere, accesibile doar cubanezilor cu multi bani, din grupul select al celor ce puteau obtine de la guvern o aprobare speciala pentru cumpararea de autoturisme noi.
Oamenii de rand puteau doar sa cumpere masini mai vechi, aflate deja in circulatie sau sa le repare pe cele pe care le aveau deja. Acest amanunt reprezinta astazi un atu nepretuit, plusul de pitoresc si culoarea locala aduse de ele – elemente mult gustate de straini – atrag numerosi vizitatori si, nu in ultimul rand, realizatori de filme care gasesc astfel autenticitatea necosmetizata a vremurilor de altadata, pentru cadre de o frumusete exotica inegalabila.
Capcana timpului
Dupa 1959, zona auto din Cuba, intrata intr-o bucla a timpului, a determinat o efervescenta a ingeniozitatii mecanice, cubanezii gasind modalitati de a-si mentine vechile masini americane in functiune, fara a avea acces la piese auto originale si, de multe ori, nici macar cu instrumentele potrivite.
Un an mai tarziu State Unite pun embargou pe comertul cu bunuri cu Cuba, fapt care condamna definitiv modelele masinilor din anii ’40-’50, pe piata cubaneza facandu-si loc masinile sovietice.
Multe dintre aceste automobile circula si astazi, fiind adesea transmise de-a lungul generatiilor, ca mosteniri de familie, de care localnicii sunt foarte mandri.
Un alt paradox a fost declansat de noul „dezghet” din 2013, anul din care cubanezii nu au mai avut nevoie de permis special pentru a-si cumpara masini noi. Cu toate acestea, schimbarile nu au dus la o crestere semnificativa a achizitiilor.
Cel putin pentru viitorul imediat, pe strazile din Havana vor continua sa defileze pe patru roti faimoasele si seducatoarele Cadillac, Chevy, Chrysler, Dodge, Buick-uri si Ford-uri vechi „de scoala inalta”. Pe buna dreptate, multi compara Cuba cu un muzeu viu… al masinilor clasice americane.
Cultul masinii, in tara in care primul automobil a ajuns cu mai bine de 110 ani in urma, s-a indreptat in directia opusa celei mondiale, din dorinta de a impinge limitele impuse de fabrica. Masinile au fost mentinute la limita subzistentei tehnice, cu caroseria vopsita in culori pastelate si elemente decorative pe capote, portbagaje si aripi din mult crom.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii