Nicio alta tara din lume nu si-a pus mai pregnant amprenta asupra lumii cinematografului decat America. Povestile neverosimile, visurile aparent nebunesti transformate in realitate, toate au prins viata la Hollywood, gratie peliculei de celuloid. Am putea fi tentati sa credem ca filmele de referinta create aici, de-a lungul vremii, au fost mai intai doar scantei de geniu in mintea marilor regizori hollywoodieni. Dar adevarul e cu totul altul, chiar daca nu prea placut: multe dintre stralucitele creatii ale cetatii filmului au fost plagiate, intr-o mai mica sau mai mare masura, dupa productii straine modeste, ca o dovada ca intr-adevar, geniul e 99% transpiratie si doar 1% inspiratie, dar inspiratie din… munca altora!
Alien (1979) si Planeta vampirilor (1965)
Pelicula lui Ridley Scott, Alien, a fost un triumf cinematografic si unul dintre cele mai bune filme horror/SF realizate vreodata. Influenta majora asupra lui Scott a avut-o artistul suprarealist H.R. Giger, care si-a imaginat creatura monstruoasa cuibarita la bordul navei spatiale pamantene. Dar, daca Giger a asigurat infatisarea „alienului”, subiectul poate fi regasit intr-un horror italian de duzina, realizat de Mario Bava in 1965 si intitulat Planeta vampirilor. Actiunea se deruleaza in jurul echipajului unei nave cosmice care se prabuseste pe o planeta misterioasa. Aici, pamantenii descopera, ingroziti, ca sunt vanati de o rasa de extraterestri numiti „aurani”. Acestia ii vor ucide rand pe rand pe pamanteni, folosindu-i ca „mame-purtatoare” pentru propriile lor odrasle. Dar, cea mai „copiata” secventa din Planeta vampirilor e cea in care protagonistii cerceteaza epava unei nave spatiale si descopera osemintele unor extraterestri gigantici.
Reservoir Dogs (1992) si Orasul in flacari (1987)
Cand vorbim despre Jackie Brown, Kill Bill sau Django Unchained suntem uimiti de imaginatia de-a dreptul diabolica a omului care le-a creat: Quentin Tarantino. Totusi, pentru a fi drepti pana la capat, chiar si un regizor atat de apreciat si de copiat ca Tarantino s-a mai „inspirat”, in trecut, din ideile altora. Astfel, filmul lui de debut, Reservoir Dogs, a fost puternic influentat de genul „noir”, mai ales de The Killing, al lui Stanley Kubrick si de The Big Combo, al lui Joseph H. Lewis – in special scena in care un politist e legat de scaun si torturat. Dar cea mai mare asemanare o are cu un film produs in 1987 la Hong Kong – Orasul in flacari, regizat de un anume Ringo Lam. Similitudinile dintre cele doua pelicule sunt atat de izbitoare, incat au inspirat chiar si un scurtmetraj intitulat „Pe cine crezi ca pacalesti?” (il puteti gasi pe internet sub titlul Who Do You Think You’re Fooling?).
Regele Leu (1994) si Kimba – Leul alb (1965)
Una dintre „perlele coroanei” studiourilor Walt Disney, Regele Leu – este un musical animat inspirat, intre altele, de povestea biblica a lui Moise, dar si de Hamlet. Totusi, cinefilii impatimiti au remarcat si alte influente, mai apropiate de zilele noastre: un serial de desene animate pentru televiziune, realizat de Osamu Tezuka si care a rulat sub titlul Kimba – Leul alb, intre 1965 si 1966, la televiziunea nipona.
Asemanarile sunt mai mult decat clare: in ambele filme, imaginea tatilor ucisi le apare puilor de lei printre nori si ii convinge sa-si invinga teama. Desi chiar si actorul Matthew Broderick, care si-a imprumutat vocea lui Simba, a crezut ca Disney face un remake dupa filmul cu care el copilarise, studiourile americane sustin, pana si astazi, ca asemanarile dintre cele doua filme sunt „pur intamplatoare”.
Matrix (1999) si Duhul din sticla (1995)
Un veritabil fenomen, filmul scris si regizat de fratii Wachowski este unul dintre cele mai influente din istoria cinematografiei. Autorii lui au declarat, in repetate randuri, ca au lucrat ani de zile la scenariu, inspirandu-se din filosofia orientala, din artele martiale si din benzile desenate „Invizibilii”, create de Grant Morrison. Au uitat insa sa aminteasca si o alta sursa de inspiratie, atat de evidenta, incat pana si un novice in lumea celei de-a saptea arte si-ar da seama ca e plagiat in toata regula.
Este vorba despre filmul Duhul din sticla al regizorului nipon Mamoru Oshii. Pe langa estetica cyberpunk, exploatata de ambele creatii, intalnim concepte similare, dezbatute foarte asemanator, precum natura realitatii si constiinta umana. Dar, cel mai flagrant element de „frauda artistica” este scrisul verde care curge in rafale, reprezentand codarea din Matrix.
Inception (2010) si Paprika (2006)
Ca producatorii si regizorii americani au facut un veritabil fetis din creatiile japoneze o demonstreaza si urmatorul nostru exemplu. Despre Satoshi Kon nu ati auzit, cu siguranta, mare lucru, asa ca suntem datori sa va spunem ca a fost un mare artist de benzi desenate nipon, care a decedat in 2010. Lucrarile sale au fost deosebit de apreciate pentru felul in care combinau realitatea, fantezia, nebunia si visul. Ele au fost bine primite si in Occident. Atat de bine primite, incat mogulii de la Hollywood s-au inspirat din ele, nu de putine ori. Unul dintre cele mai flagrante cazuri este cel al filmului Inception, realizat de Christopher Nolan – un thriler SF despre agenti secreti care isi spioneaza subiectii invadandu-le visele.
Filmul pare o pastisa a peliculei Paprika, realizata de Kon in 2006, cu singura diferenta ca tehnologia care a stat la dispozitia lui Nolan este net superioara celei nipone. Pentru ca asemanarea sa nu fie chiar strigatoare la cer, scenaristul din Inception a schimbat registrul: invadatorii din vis nu mai sunt psihoterapeuti, ca in Paprika, ci agenti malefici. In rest, secventele par decupate din unul si acelasi film – inclusiv scena spargerii unui imens perete de sticla.
GABRIEL TUDOR
Comentarii