Considerat un veritabil monstru sacru al cinematografiei mondiale, un creator de scoala si descoperitor si mentor al multor artisti de renume, Francis Ford Coppola are, cu siguranta, un capitol separat in orice istorie a celei de-a saptea arte.
Numele lui este similar cu o institutie si faptul ca astazi Coppola este un veritabil patriarh al unei familii care si-a pus amprenta asupra cinematografiei americane (fiica lui, Sophia, este o cunoscuta regizoare, nepotul, Nicholas Cage, un star care nu mai are nevoie de nicio prezentare) spune totul despre personalitatea sa coplesitoare.
Astazi, regizorul nascut pe 7 aprilie 1939 implineste venerabila varsta de 83 de ani. Ne alaturam milioanelor de cinefili din lumea larga care il aniverseaza si va oferim, in randurile urmatoare, un scurt portret al sau.
– Provenit dintr-o familie cu vechi radacini italienesti, viitorul regizor a venit pe lume la Detroit, Michigan, ca al doilea dintre cei trei copii ai lui Carmine si Italiei Coppola. Fratele lui mai mare, August Floyd Coppola, este un renumit universitar american, iar sora mai mica, Talia Rose Shire, este la randul ei o cunoscuta actrita si regizoare, remarcandu-se in filme precum „Nasul” si „Rocky”.
– A primit la nastere prenumele „Ford” in onoarea celebrului industrias omonim, pentru ca tatal lui, flautist amator, facea parte dintr-o orchestra sponso-rizata de uzinele Ford.
– In copilarie, atins de poliomielita, a stat imobilizat la pat multe luni; in aceasta perioada, ca sa-si umple timpul, recrea povesti cu marionete, spre amuzamentul fratilor sai. Probabil ca aceste „puneri in scena” i-au dezvoltat gustul pentru regie, de mai tarziu.
– In copilarie si adolescenta s-a aratat foarte preocupat de stiinta (chiar si astazi nu rateaza nicio carte de stiinta care apare pe piata). De aceea, colegii si prietenii l-au poreclit „Mr Science” si erau convinsi ca va urma o cariera in domeniu, ca si fratele lui mai mare.
– Primul film scris si regizat de Coppola s-a numit „The Bellboy and the Playgirls”, in 1962. Un alt film timpuriu, care s-a bucurat de oarecare succes, a fost „Dementia 13”, pe care, din cauza bugetului redus, a trebuit sa-l regizeze in doar noua zile.
– Primul film din seria „Nasul” (1972), i-a adus Oscarul pentru „cel mai bun scenariu adaptat”, precum si Globul de Aur pentru „cel mai bun regizor” si „cel mai bun scenariu”.
– Cu „Conversatia” (1974) a cucerit marele premiu al Festivalului de la Cannes si a fost nominalizat la Oscar. Filmul a fost realizat in acelasi an cu seria a doua din „Nasul”, care-i va aduce regizorului primul Oscar (in total aceasta pelicula a cucerit cinci premii Oscar).
– Urmatorul sau film, „Apocalipsul, acum” a primit doua Oscaruri la categorii modeste („cea mai buna imagine” si „cel mai bun mixaj sonor”), dar nu si pentru cel mai bun regizor. Controversata pelicula, care a starnit un mare scandal in America, a fost insa apreciata dincolo de Atlantic, castigand Marele Premiu la Cannes.
– „Apocalipsul, acum” a constituit pentru Coppola (dar si pentru multi dintre actori) o experienta terifianta. Regizorul a incercat sa se sinucida in timpul filmarilor, din cauza intarzierilor si costurilor tot mai mari, care aproape l-au falimentat. Productia a durat mult mai mult decat fusese preconizat, din cauza vremii nefavorabile, a imbolnavirii actorilor si a plecarii figurantilor – militari filipinezi care au fost obligati sa paraseasca platourile de filmare din cauza izbucnirii unei insurectii.
– Fiul lui cel mare, Gian-Carlo Coppola, si-a pierdut viata intr-un tragic accident naval, inainte de a fi distribuit in filmul „Gradina de piatra” (1987).
– In schimb, „Dracul”, regizat in 1992, a devenit un „film cult”, aducand incasari fabuloase (peste 200 de milioane de dolari) si trei Oscaruri, pentru cele mai bune costume, cele mai bune decoruri si cel mai bun machiaj.
– Coppola detine cateva hoteluri de lux in intreaga lume si un restaurant, numit „Zoetrope”, in San Francisco.
– De-a lungul unei cariere prodigioase, a produs 73 de filme si a regizat 34. Totodata, a scris scenariul a 29 de filme si a jucat (roluri minore, ce-i drept) in cinci filme.
GABRIEL TUDOR
Comentarii