Inainte de explozia romanului O suta de ani de singuratate, Gabriel Garcia Marques se chinuia sa-si gaseasca un drum in viata, activand ca jurnalist, scriind in diverse publicatii. Intre 1954 si 1955, Marques a scris la ziarul El Espectador din Bogota si a iesit in evidenta in 1955 cand, ca urmare a unei serii de 14 articole despre naufragiul unei nave a marinei columbiene (distrugatorul Caldas, inghitit de valuri in Marea Caraibilor), autoritatile au reactionat agresiv.
In serialul sau, Marques afirma ca scufundarea navei s-a produs „din cauza ca pe vas se afla multa marfa de contrabanda prost stivuita si prost asigurata”. Si iata ca editura RAO a publicat in 2016 un volum intitulat Relatarea unui naufragiu (El relato de un náufrago), in traducerea Tudorei Sandru Mehedinti, alcatuit din cele 14 episoade din El Espectador si tiparita de Marques in 1970, pe cand se afla in culmea gloriei. Nici urma de realismul magic care
l-a facut faimos in aceasta carte-reportaj, in schimb ideea curajoasa a demitizarii unui erou national si demontarea unei minciuni.
Dupa naufragiu, povestea lui Luis Alejandro Velasco, supravietuitorul, aparuse in toate ziarele, relatarile fiind schimbate uneori, alteori contrafacute de jurnalisti, pana cand cititorii se plictisisera „de un erou care primea bani pentru a face reclama la ceasuri, pentru ca al lui nu a ramas in urma pe furtuna, sa faca reclama la pantofi fiindca ai lui au fost atat de rezistenti, incat n-a putut sa-i rupa ca sa-i manance”, si pentru multe alte porcarii publicitare. Intre timp, supravietuitorul naufragiului fusese decorat, rostise discursuri la radio, aparuse la televiziune ca exemplu pentru generatiile viitoare si fusese plimbat, cu flori si muzica, prin jumatate din Columbia, „ca sa dea autografe si sa fie sarutat de regine ale frumusetii”. Adunase o mica avere, numai ca uitarea se asternuse peste Luis Alejandro Velasco, iar povestile lui nu mai interesau pe nimeni.
In mod intamplator, Velasco, „eroul patriei”, ajunge si in redactia ziarului „El Espectador”, unde, intr-un moment de iluminare sau de plictiseala, directorul ziarului il da pe mana redactorului Gabriel Garcia Marques. Si cum „eroul” avea un instinct exceptional al artei de a povesti si demnitatea de a-si rade de propriul eroism, sub presiunea intrebarilor-capcana, el incepe sa se contrazica si sa relateze ceea ce altor jurnalisti nu marturisise. Asa incepe sa recunoasca faptul ca in ziua cand s-a produs dezastrul distrugatorului Caldas, pe mare nu a fost furtuna, ci se pornise un vant care a facut ca nava sa se clatine violent, iar incarcatura, care era numai marfa de contrabanda (frigidere, televizoare, masini de spalat), sa se desprinda aruncandu-i pe cei opt marinari peste bord, motiv pentru care nava nu a mai putut face manevrele necesare de salvare a naufragiatilor.
Ca urmare a articolelor, guvernul columbian s-a vazut nevoit sa dezminta ca distrugatorul transportase marfa de contrabanda, meteorologii sa dezminta ca in acele momente nu a fost o furtuna. Cateva luni mai tarziu, ziarul a fost inchis, iar Gabo trimis corespondent la Paris, intr-un exil pana la urma norocos, din care literatura a avut numai de castigat.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii