„Amen.” – dezgroapa rani ale istoriei

          „Amen”, filmul lui Costa-Gavras turnat în studiourile „Buftea” din România, a tulburat rau apele Festivalului de la Berlin de anul acesta iar în Franta, unde regizorul traieste, a provocat valuri de protest. De fapt, afisul filmului este cel care i-a indignat pe multi, desi nici problematica abordata de Gavras în creatia sa nu este.

          „Amen”, filmul lui Costa-Gavras turnat în studiourile „Buftea” din România, a tulburat rau apele Festivalului de la Berlin de anul acesta iar în Franta, unde regizorul traieste, a provocat valuri de protest. De fapt, afisul filmului este cel care i-a indignat pe multi, desi nici problematica abordata de Gavras în creatia sa nu este… „prea cuminte”, ci de-a dreptul incomoda pentru ca „Amen” este de fapt un repros adus Bisericii Catolice si în mod special Papei Pius al XII-lea pentru atitudinea complice fata de crimele naziste. Nu-i vorba, de la Gavras lumea stie deja la ce sa se asteapte de vreme ce numele sau este sinonim cu „filme pe tema abuzurilor unor puteri totalitare”. Nu întâmplator istoria cinematografiei l-a înscris printre promotorii thrillerului politic, printre regizorii care abordeaza cu predilectie subiecte contestatare, cu grav impact social-politic. Celebrul sau film „Z” din 1968, de exemplu, a fost la fel de incomod la vremea respectiva, dar i-a adus regizorului Premiul juriului la Festivalul de la Cannes si Premiul Oscar pentru cel mai bun film strain. Berlinul, la rândul sau, îl rasplatea în 1990 cu un Urs de Aur pentru „Criminal de razboi” („Music Box”) si asa mai departe. Anul acesta însa, Festivalul filmului de la Berlin a fost punctul de pornire a unor vii polemici în jurul filmului „Amen”, al carui afis a fost pus în discutia unui tribunal din Paris, sub cererea expresa de a fi interzis. De ce si pe cine a suparat?
          Realizat de fotograful Olivier Toscani (nume celebru în urma lucrarilor realizate pentru firma Benetton), afisul suprapune o cruce cu capetele îndoite, aducând a zvastica, pe o cruce crestina. O fotografie a unui preot si una a unui ofiter german completeaza sugestia de amalgam, de complicitate între catolici si nazisti. Asa cum probabil s-a si intentionat, ideea a stârnit valuri de reactii negative. Asociatia catolica AGRIF (Alianta generala contra rasismului si pentru respectul identitatii franceze si crestine) a cerut tribunalului interzicerea amplasarii afisului filmului în locuri publice, apreciind ca, „din motive mercantile, s-a adus o ofensa publica sentimentelor religioase cele mai respectabile”. „A fost asociat simbolul urii absolute cu cel al iubirii absolute, fapt nepermis”, au mai declarat avocatii AGRIF. La rândul sau, cardinalul Jean-Marie Lustiger, arhiepiscop al Parisului, a calificat afisul drept „instigator la ura”. În cadrul unei conferinte a episcopilor din Franta afisul a fost, de asemenea, declarat „inacceptabil, deoarece identifica într-un mod intolerabil simbolul credintei crestine cu cel al barbariei naziste”. Pe de alta parte, zeci de personalitati ale comunitatii evreiesti, prin vocea lui Henri Hajdenberg – fost presedinte al Consiliului reprezentativ al institutiilor evreiesti din Franta (CRIF), si a lui René-Samuel Sirat – fost rabin al Frantei, si-au exprimat sentimen-tele de emotie negativa provocate de acest afis pe care l-au calificat drept un „logo mincinos”.
          În aceste valuri de protest, Biroul de verificare a publicitatii s-a simtit dator sa-si precizeze punctul de vedere; reprezentantii sai au declarat ca au încercat cu insistenta sa-i sfatuiasca pe cei care s-au impli-cat în realizarea lui sa renunte la aceasta idee care „ar putea sa socheze si sa afecteze sentimentele unui mare numar de francezi, ba chiar sa declanseze tulburari si proteste sociale”.
          Unii critici de film, care la rândul lor nu împartasesc opinia exprimata de Costa-Gavras în creatia sa, au emis deopotriva pareri defavorabile. Cu toate acestea, regizorul de origine greaca nu a renuntat la provocarea pe care a lansat-o: „Afisul corespunde problemei puse în film si tratata în acelasi fel de numerosi istorici – e vorba de responsabilitatea Vaticanului, de pasivitatea de care a dat dovada în fata genocidului evreilor si tiganilor practicat de nazisti”.
          Georges Kiejmann, avocatul regizorului, producator si distribuitor al filmului totodata, a atacat atitudinea reprezentantilor AGRIF, societate „care nu are calitatea de a reprezenta unanimitatea crestina, pe cei care sufera sau pe cei pentru care crucea nu este decât o bucata de lemn…” Si, a mai adaugat Kiejmann, „raspunsurile pentru problemele puse de afis se regasesc de fapt în film, un film care nu nutreste nici un fel de ura împotriva religiei catolice, ci care doar face procesul indiferentei unei parti din ierarhia catolica”.
          În numele libertatii de expresie si libertatii credintei, procurorul Republicii s-a opus cererii de retragere a afisului.